Între furie şi chin
Ovidiu Ioaniţoaia opinează că golul valabil anulat lui Victoraş Iacob nu scuză evoluţia palidă a Stelei de la Oradea
Despre partida Stelei cu UTA, încheiată la Oradea printr-o remiză albă, ar fi atîtea de comentat, dar mă voi limita la […]
Ovidiu Ioaniţoaia opinează că golul valabil anulat lui Victoraş Iacob nu scuză evoluţia palidă a Stelei de la Oradea
Despre partida Stelei cu UTA, încheiată la Oradea printr-o remiză albă, ar fi atîtea de comentat, dar mă voi limita la două aspecte. Unul vizează faptul că, pe bună dreptate, campioana a reclamat arbitrajul. Într-adevăr, Victoraş Iacob a înscris în minutul 84 un gol regulamentar, anulat însă de „centralul” Lucian Dan ca urmare a intervenţiei lui Sebastian Gheorghe. Cum au demonstrat toate înregistrările video, asistentul a greşit, căci atacantul bucureştean se afla într-o poziţie corectă, scos din ofsaid, ce semnalizase tuşierul, de către fundaşul Mihuţ. Situaţia a fost atît de clară încît n-are rost să mai insistăm, gafă de arbitraj. Mai departe însă, referitor la golul pe care l-ar fi marcat Ghionea în minutul 16, nimeni nu-i în măsură să pretindă că a văzut exact ce s-a petrecut cîtă vreme nici măcar reluările TV, deşi numeroase şi din unghiuri diferite, n-au izbutit să probeze dacă mingea a depăşit sau nu cu întreaga circumferinţă linia porţii. Oricum, invocînd decizia strîmbă din minutul 84, Steaua a avut un motiv serios să le impute arbitrilor că au împiedicat-o să obţină victoria. Asta în ideea că nu mai rămăsese mult de jucat şi era greu de crezut că UTA, în ciuda replicii dîrze de pînă atunci, ar mai fi reuşit să egaleze. Cu alte cuvinte, enervarea Stelei s-a justificat, dar nu se cădea, părere mai largă, ca ea să se transforme în furie. A vorbi despre o eroare de arbitraj, ba încă despre una care a viciat rezultatul, e în regulă. Au existat temeiuri pentru o asemenea acuzaţie gravă, a cărei consecinţă logică ar fi ca vinovaţii să plătească. Plecînd de aici, a face însă teoria conspiraţiei, a pomeni chiar despre un complot, constituie o exagerare, un pas care merita evitat.
Al doilea aspect, fără legătură cu primul, e că Steaua a evoluat duminică sub aşteptări, slab. I s-a refuzat un gol valabil, numai că faza respectivă s-a consumat cu doar 5 minute înaintea fluierului final. Pe parcursul celor 85 ce se scurseseră, campioana s-a chinuit, cărînd parcă apă cu ciurul. S-a zbătut zadarnic să se desprindă de un adversar harnic şi ambiţios, chit că nici el într-o formă de vîrf. Desigur, Steaua poate pretexta oboseala drumului spre şi de la Sevilla, meciul din Cupa UEFA susţinut la mijlocul săptămînii precedente, starea precară a gazonului orădean sau prezenţa redusă a suporterilor, circumstanţe atenuante însă prea puţine pentru o echipă cu realizările şi veleităţile celei din Ghencea. Tocmai pentru că garnitura roş-albastră nu mai etalează nici forţa, nici imaginaţia de altădată, părînd lipsită de vlagă şi de dezinvoltură, ea ar trebui să privească nu doar la gafele arbitrilor, ci şi la propriile sale slăbiciuni. Mai ales la ultimele.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele