Spre un caz Oct. Popescu?

Întrucât Mutu l-a inclus în efectivul pentru CE Under 21, cea dintâi chemare a sa la un lot naţional, momentul ar trebui să fie unul însemnat, de referinţă, pentru Octavian Popescu.

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în 2025!

Totuşi, cerul de deasupra lui nu-i chiar senin. După un debut fulminant, care l-a îndemnat pe Gigi Becali să delireze că „Popescu are (talent) cât Mbappe şi Neymar la un loc”!, aşa-zisul nou star al fotbalului nostru a dispărut ca avionul în ceaţă! Dovadă că în ultimele 6 partide din cele 21 jucate în roş-albastru, în total 1.429 de minute, mai degrabă a făcut act de prezenţă.

Strălucitor în întâlnirea cu Poli Iaşi din 30 ianuarie, când l-a servit pe Fl. Tănase pentru deschiderea scorului şi a reuşit primul său gol în L1, n-a mai sărit în ochi. A intrat la „şi alţii”. Şters, anonim, fără realizări. Asta după ce până și comentatori recunoscuţi pentru zgârcenia lor în materie de epitete, Dinu şi Panduru, nu s-au sfiit să-l laude. Să se declare captivaţi de prestaţiile lui OP.

Popescu a continuat pasa neagră şi sâmbătă. Trimis la FCSB 2 pentru derby-ul orgoliilor cu CSA Steaua din Liga 3, el nu s-a omorât cu firea. Din care motiv a şi fost înlocuit în minutul 70.

Din păcate, la Tavi nu pare să fie vorba doar despre o lipsă trecătoare de formă, ci şi despre altceva. În parte, explicabil, de scuzat, la un adolescent de 18 ani, al cărui statut, biografie chiar, s-a schimbat peste noapte. Tot mai mulţi sunt aceia care arată cu degetul spre el, reproşându-i că-i nepoliticos, înfumurat, sfidător. Dacă respectivii nu exagerează, atunci Popescu şi-ar înjura coechipierii şi adversarii, ba s-ar răţoi uneori şi la arbitri! Pe scurt, şi-ar fi luat-o în cap, a scăpat caii.

Ar fi trist, foarte trist, ca Oct. Popescu să ajungă un caz. O problemă. Pe 1 februarie scriam aici, într-adevăr, sub titlul comercial „Copilul-minune”, că „E de datoria celor de la FCSB… să se ocupe ca Tavi să rămână cu picioarele pe pământ. Să înţeleagă că nu tot ce zboară se mănâncă”. Sunt semne că într-o lună şi jumătate nu s-a întâmplat aşa. OP n-a progresat, chiar a pierdut teren.

În măsura în care, observaţie corectă făcută de unii fani, ne-am grăbit când l-am elogiat, să nu ne grăbim şi să-l punem la zid. Personal, nu m-am entuziasmat atunci, arhiva e martoră, nu mă reped nici acum. Cred că s-ar cuveni, gândindu-ne la vârsta lui, să-i acordăm circumstanţe atenuante. Să judecăm că n-a mai oferit un randament superior şi din pricină că a fost încercat când pe flancul stâng, când pe cel drept. Să nu-l nedreptăţim reţinându-i în cont, greşit, numai golul din meciul cu Poli, uitând că a mai scos 3 penalty-uri şi a mai dat 3 assisturi.

Dacă, Doamne fereşte!, acest foarte înzestrat Octavian Popescu vă rătăci drumul, va fi întâi şi întâi vina lui. Dar şi a noastră, care ar trebui să ne considerăm complici. Să sperăm însă, ba chiar să fim convinşi, că OP se va trezi la vreme. Că va fi ajutat să se trezească. Altminteri, odată cu el, vom pierde şi noi. Întreg fotbalul românesc.