Fuga înainte de toate
Cu Elveția am jucat mai prost ca în meciul de deschidere și pentru că am alergat cu 4 kilometri mai puțin

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, pe cel care depune un efort imens, dar nu are și realizări. Țin minte cum un fotbalist de genul lui Bănel Nicoliță era de multe ori luat peste picior la prima centrare prin spatele porții, fără să se țină cont și de cantitatea de energie pe care o livra echipei, adevărat combustibil pentru un rezultat bun.
Cu cei peste 13 kilometri alergați în meciul de debut de la Euro 2008, Bănel a fost liderul fazei grupelor la volumul de efort. Cel mai bun din cei peste 200 de jucători de la acel turneu final. Experți DolceSport azi, doi dintre colegii lui de atunci, Rădoi și Contra, au redeschis discuția în timp ce ne uitam la unul dintre meciurile de seară de la acest European. Practic, cei trei au format triunghiul defensiv din dreapta, acolo unde, grație structurii de maratonist a lui Nicoliță, Mirel și „Guriță” au putut să-i transforme în anonimi pe Benzema, Malouda sau Abidal.
Istoria s-a repetat cumva peste 8 ani. Jocul bun făcut de băieții noștri în meciul de deschidere a avut un fundament solid. Până să fi scos în evidență ocaziile create, curajul de a ataca, execuțiile tehnice și gândirea tactică, trebuie evidențiat efortul. Statistica vine să confirme: 105,7 km alergați, mai mult ca echipa gazdă, care ne-a rămas în urmă la acest capitol. Am fost prezenți, puternici, determinați. Ăsta e motivul pentru care tabloul general a arătat bine, iar lumea a apreciat asta, în ciuda înfrângerii. Am jucat bine, pentru că am alergat bine.
Nu același lucru se poate spune după meciul cu Elveția. Rezultatul e mult mai bun ca jocul, deşi în apărarea noastră aș aduce ghinionul de a ni se fi accidentat jucători devreme, ceea ce a perturbat serios planul tactic al modificărilor ulterioare. Am arătat prost în special în repriza secundă pentru că am alergat mult mai puțin decât la debut. Cu numai 102 Km acumulați, am rămas mult în spatele elvețienilor. Ca să vă imaginați distanța, e ca și cum echipa noastră abia ajungea la Piața Unirii, când adversarul mărșăluia pe la Victoriei. Noroc cu Tătărușanu că a oprit coloana helvetă la stop.
Pentru cei care mai cred că în acest joc totul e doar o chestiune de talent știrea proastă e că activitatea aceea nu mai e demult fotbal, ci cel mult circ. Azi toți cei sosiți la Euro arată a atleți, sunt în primul rând puternici fizic și mental. Rar mai găsim vreo execuție a la Platini, Figo, Hagi. În schimb, peste tot întâlnim alergătură. De la Guzics la Sightorson și de la De Rossi la Toni Kroos. Azi e despre muncă înainte de toate, despre capacitatea de a alerga mai înainte de cea de a jongla. Cu și, mai ales, fără minge.
Despre asta va fi vorba și duminică, la ora meciului cu Albania. Cu cât vom alerga mai mult cu atât ne vom putea apropia de visul nostru de a ajunge în optimi. Iar alergând până la capăt nu avem cum să nu ne atingem scopul. Că, la talentul cu care ne-a hărăzit Dumnezeu, sigur vom da și lapte!
P.S. Italienii au alergat ieri 114 km ca să-i bată pe suedezi în ultimul minut. Noi, cu Elveția, doar 102…