Ilustrul anonim

Între altele, e meritul lui Dalici de a fi reușit să unească și să pună la respect niște fotbaliști renumiți ca boemi.

Chiar dacă a câștigat grupa cu 9 puncte din 9 posibile, Croația a abordat semifinala cu Anglia ca outsider. Mulți spuneau că ex-iugoslavii vor face față cu greu, sau nu vor face deloc, atacurilor purtate în viteză de Sterling, Lingard ori A. Young. Se mai afirma că elevii lui Dalici vor avea probleme și pentru că sunt mai uzați decât cei ai lui Southgate. Cu 3 ani în plus ca medie de vârstă a lotului.

Dar principala reținere față de șansa Croației de a scoate Anglia din cursă se lega de amănuntul că se calificase din „optimi” și din „sferturi” după 120 de minute și lovituri de departajare. Cu Danemarca și cu Rusia. De unde concluzia că Modrici și coechipierii vor fi obosiți, storși. Că nu vor rezista fizic și se vor sufoca.

Așa au și început lucrurile pe Lujniki. Insularii au deschis repede scorul, apoi au ratat două ocazii imense. Kane a șutat în bară. La pauză, nimeni n-ar mai fi pariat pe croați, numai că aceștia au lăsat după reluare impresia unui boxer pe care amenințarea cu KO nu-l sperie, ci îl trezește! De necrezut, aproape miraculos, croații au părut mai proaspeți pe măsura trecerii timpului și au devenit mai bătăioși. Deși Dalici va opera întâia schimbare abia în minutul 95!

Egalând, est-europenii au împins întâlnirea în prelungiri, pentru ca în minutul 109, când lumea se pregătea de loteria penalty-urilor, Mandzukici să înscrie golul victoriei. Care a consfințit în premieră absolută calificarea în ultimul act a Croației, țară cu doar 4,2 milioane de locuitori. A doua cea mai mică, sub Uruguay, dintre toate finalistele CM all-time.

Am auzit adesea că „troica” Modrici, Rakitici, Perisici constituie cea mai tare linie de mijloc a Mondialelor 2018. Talentată, harnică și experimentată, ea ar fi asigurat succesul. De acord. Păreri avizate susțin însă că factorul decisiv al formației din Zagreb, cea mai importantă rotiță din angrenaj, e Zlatko Dalici, 51 de ani, tehnician ajuns la „națională” doar în octombrie 2017, ba și fără niciun trofeu major obținut ca jucător și ca antrenor! Doar cu recomandarea de a fi ucenicit la Varteks Varazdin pe lângă legendarul „Ciro” Blazevici (Dinamo Zagreb, Nantes, PAOK, reprezentativa Croației, a Elveției, a Iranului etc) și cu reputația de a fi cucerit Supercupa Albaniei, cu Dinamo Tirana în 2008. Atât, un CV oarecare, pe măsura mandatelor din Emirate, la câteva cluburi Al.

Între altele, e meritul lui Dalici de a fi reușit să unească și să pună la respect niște fotbaliști renumiți ca boemi. Orgolioși. Plini de ifose. Rebeli. Ca atare, dificil de strunit. Zlatko a demonstrat însă că nu glumește, că are sânge în instalație, când l-a pedepsit exemplar pe Nikola Kalinici. Întrucât atacantul lui AC Milan, ex-Fiorentina, a refuzat să intre spre sfârșitul confruntării cu Nigeria, selecționerul a tăiat în carne vie și l-a îmbarcat în primul avion!

Tactul și, pe de altă parte, intransigența lui Dalici pot explica ascensiunea echipei îmbrăcate în tradiționalele tricouri în pătrățele. Cum ea abordează duelul cu Franța din aceeași postură de outsider, nu-i exclus ca istoria să se repete, ce ziceți?