Răsplata încrederii

Nervoși din pricina ratării celui de-al treilea titlu consecutiv, unii suporteri roș-albaștri au descoperit vinovatul în persoana lui Gică Hagi!

Pasămite, la indicația acestuia, Viitorul și-ar fi apărat în dorul lelii șansele în Gruia și, cedând duminică, a ajutat-o pe CFR să câștige campionatul. Am mai citit prostii pe blog, dar asta le întrece pe toate. În realitate, FCSB a pierdut bătălia finală în ziua în care a fost învinsă în Copou. A pierdut pe mâna ei și n-are rost să caute vinovați în afară.

Evident că i-ar fi convenit ca Viitorul să ia un punct sau puncte la Cluj. Numai că formația dobrogeană a încercat zadarnic. În stilu-i pragmatic, socotit adesea sărăcăcios, CFR a reușit să-și urmărească și să-și atingă scopul. Referitor la fanii furioși ai FCSB, s-ar cuveni ca ei să nu mai aștepte să facă alții ceea ce n-au izbutit să facă ei înșiși.

Adevărul e că, fără să strălucească, iar să captiveze nici atât, CFR a gestionat inteligent play-off-ul. Dovadă că n-a cunoscut înfrângerea în 10 meciuri, singura neînvinsă dintre cele 6 formații de top. Am scris ieri că a reușit să termine prima deoarece, spre deosebire de ce s-a întâmplat la FCSB, în vestiarul „feroviarilor” a dominat liniștea. Atotștiutorii, care au învățat în 20 de ani de viață mai mult decât subsemnatul în 50 de fotbal, s-au grăbit să mă contrazică.

Ei au luat-o ad litteram, tale quale, de parcă aș fi pretins că nu s-a mai auzit musca în cabina lui Camora et Comp. Nu la asta m-am referit, ci la spiritul de grup al băieților lui Dan Petrescu. În măsura în care la FCSB era gâlceavă, era presiune, la CFR era unitate, era pace. Ar fi o altă prostie să negi meritele „Bursucului” în această privință. Culmea, unul dintre cei mai vulcanici antrenori români și-a mobilizat jucătorii ca nimeni altul. Le-a dat direcția și, la fel de important, i-a convins să meargă pe ea până la capăt. Agitat, coleric, a știut să creeze o atmosferă propice performanței. Și-a organizat echipa și a îndârjit-o.

Nu cred că greșesc sau că patetizez când susțin că succesul CFR-ului trebuie atribuit antrenorului. Cu precădere lui, într-o proporție covârșitoare, iar asta pentru că nu s-a băgat nimeni peste el. Dan Petrescu a decis totul și nimeni nu l-a chemat la ordine. Spre deosebire de ce s-a petrecut la FCSB, cunoașteți amănuntele, șefii din Gruia (apropo, cine or fi ei?!) i-au lăsat libertatea totală antrenorului. Nu l-au tras de mânecă pentru că l-a titularizat pe x și nu pe y ori invers. Au avut încredere în el și ea le-a fost răsplătită din plin.

De pildă, nu i-a reproșat nimeni, cu atât mai puțin în gura mare la TV, că nu l-a mai folosit în ultima vreme pe Balde, deși senegalezul are cel mai mare salariu din Liga 1! Alt exemplu: după ce clubul a scos un milion de euro pentru Alex Ioniță II, ex-giurgiuveanul și-a găsit rar loc în echipă. Chiar deloc. Într-o situație similară, Gigi Becali ar fi sărit ca ars și ar fi ordonat introducerea neîntârziată a lui Alex. Spre a fi vopsit și vândut în profit. La Cluj, nimeni nu s-a gândit să-i atragă atenția lui Petrescu că s-ar putea să-l nedreptățească pe unul sau pe altul. Pâinea a fost la el, dar și cuțitul. A interpretat rolul omului-orchestră.

Încă o chestiune. Înaintea partidei cruciale cu Viitorul, Dan s-a deplasat vineri la Londra, unde a evoluat la Chelsea old-boys într-un meci demonstrativ contra legendelor lui Inter. Convins că a primit aprobarea conducerii, mă întreb însă, ca să mă aflu în treabă, nu?, cum ar fi reacționat Becali în cazul în care Dică i-ar fi cerut voie să plece din cantonament în ajunul unei confruntări decisive, pentru a-și întâlni coechipierii de altădată?! Probabil că Gigi i-a fi spus să plece, dar definitiv, iată alt element care a făcut diferența dintre învingătorii și învinși ediției 100 de campionat. Despre celelalte, cu alt prilej.