Sărut mîna!

Egalul cu VfB Stuttgart se datorează efortului echipei şi intuiţiei lui Dan Petrescu

Unirea a scos primul punct în Champions League, dar nu e uşor de scris pe marginea lui. În general, se scrie mai greu despre actuala campioană deoarece însuşirile […]

Egalul cu VfB Stuttgart se datorează efortului echipei şi intuiţiei lui Dan Petrescu

Unirea a scos primul punct în Champions League, dar nu e uşor de scris pe marginea lui. În general, se scrie mai greu despre actuala campioană deoarece însuşirile prin care s-a impus ea, muncă, organizare, abnegaţie, disciplină, par să aparţină unor vremuri apuse. Azi, cînd singura instituţie care merge şnur la noi e cea a şmecheriei, calităţile de mai sus sînt mai degrabă bagatelizate, luate peste picior.

 Din fericire, iată însă nu-i tocmai aşa din moment ce la meciul cu Stuttgart, deşi disputat în Bucureşti, au fost prezenţi 15.000 de oameni, cam cîţi numără întreg oraşul Urziceni! Asta vrea să însemne că lumea mai preţuieşte totuşi lucrul făcut cu seriozitate, inclusiv atunci cînd nu e foarte spectaculos. Probabil că această schimbare de atitudine, sau măcar invitaţia la schimbare, reprezintă cea mai importantă victorie realizată de formaţia ialomiţeană în fotbalul nostru. Şi, evident, în beneficiul lui.

Faptul că Unirea a reuşit pe teren neutru ce n-a reuşit Timişoara pe teren propriu în faţa aceluiaşi adversar s-a datorat mai ales spiritului de echipă. Modului în care băieţii lui Dan Petrescu au înţeles să se scuture de orice complex, să spere şi să lupte. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi. O remarcă specială li se cuvine brazilianului Ricardo şi argentinianului Brandan, cei mai buni dintre cei buni. Felicitîndu-l pe Varga, autorul unui gol magnific, să reţinem că Ricardo a cîştigat adesea bătălia de la mijloc cu  Hitzlsperger, căpitanul lui VfB şi titular în „naţionala” Germaniei, cotat pe piaţa transferurilor la 12-15 milioane de euro! Vreţi să aflaţi cît a dat Unirea pe Ricardo? Nici un sfanţ, zero euro!

Salutînd rezultatul de marţi, echitabil şi încurajator, să nu minimalizăm contribuţia unui Dan Petrescu care a demonstrat iarăşi că stăpîneşte jocul, dar şi că-l simte. Conştient că garnitura germană e superioară valoric, antrenorul Unirii a căutat să-l deruteze pe Babbel în plan tactic şi, spre lauda lui, şi-a atins scopul. A modificat sistemul de la obişnuitul 1-4-3-3 la un mai mobil şi mai agresiv 1-3-4-3, ba a şi îndrăznit să-i încredinţeze lui Maftei, apărător folosit anterior numai pe bandă, rolul inedit de fundaş central. Deoarece n-a avut prea mult timp la dispoziţie să exerseze noua aşezare, unii s-au temut că Dan va plonja într-un bazin în care nu-i apă! Bursucul a dovedit însă că ştie cum şi cît să rişte.

Marţi seara, camerele TV au surprins şi secvenţa în care Mihai Stoica i-a sărutat mîna lui Varga după marcarea golului! Gest fără precedent întrucît nu s-a mai văzut vreodată ca un preşedinte de club să-şi manifeste astfel bucuria, recunoştinţa. Se vor îmbulzi destui să strîmbe din nas, să amendeze entuziasmul lui MM şi să-l socotească deplasat, chiar de prost gust. Treaba lor. Îngăduiţi-mi să-l consider o dovadă în plus că la Urziceni există nu doar o echipă straşnică, ci o adevărată familie. Numai aşa, învăţînd să respecte fotbalul şi să se respecte între ei, au ajuns anonimii din Urziceni campionii României. Şi încă mai mult, egalii nemţilor de la Stuttgart.