November 2008 ↓

Un conducător îi pupă mîna unui jucător. Fotbalistul nu e supervedetă, ci  Mihai Dina. De obicei rezervă la Craiova. Conducătorul e Vice. Nu vicepreşedinte, ci Vicenţiu Neagoe. A fost fan al peluzei, a scris la Jurnalul Naţional şi acum e delegatul oficial pe bancă al Ştiinţei. Dina dăduse gol la Vaslui, ieşise la 1-0 pentru olteni, iar conducătorul aşa înţelesese să-şi arate recunoştinţa.

Imaginea emoţionează şi reaşază oarecum lucrurile în fotbal. În centrul lumii revine jucătorul. El, uitatul, criticatul, datul afară, marginalul jucător. Conducătorul îşi recunoaşte astfel statutul de anexă a spectacolului.

În plin şi degradant război, unde în lipsa argumentelor unii spun despre  ceilalţi că au capul mare, iar ceilalţi despre unii că au furnale pe faţă, Vicenţiu Neagoe pune personajele pe afiş la locul lor firesc. Pentru asta nu-i va săruta nimeni mîna. Dar măcar cu o reverenţă  îi sîntem datori!

“Trio carmol” a lansat pe piaţă şi versiunea pro-Dinamo a albumului turmentat

Revoluţie-contrarevoluţie. Partidă-contrapartidă. Sens-contrasens. Asta duce, logic şi pe cale de consecinţă, la manea-contramanea. Pe un site de simţire roş-albă a apărut, într-un timp record de la lansarea lp-ului iniţial, varianta pro-Borcea a trioului concertant TRP. Să spunem, pentru a elimina orice confuzie generatoare de noi huiduieli, că TRP nu e textul celebrei melodii steliste Tîp-tîp-tîp-tî-rî-rîp-tîp -tîp, ci numele de scenă al trupei lichide Torje-Ropotan-Pulhac. Componenţa, aceeaşi: Torje la sticlă şi armonie, Pulhac, vocal, keyboards şi brichetă, Ropotan la percuţie cu fundul în canapea şi sforăit pe melodie.

Unei manele i s-a răspuns cu o altă manea, de astă dată conformă cu ideologia oficială a clubului. Mai pe româneşte, UNEI COPILĂRII ÎNECATE ÎN BĂUTURĂ ŞI PUBLICATE PE CĂI STRANII I S-A RĂSPUNS CU O PROSTIE ŞI MAI MARE! Poftim suflare dinamovistă şi te uită! În beţia lor, cei trei copilandri neştiutori - nu-i putem numi oiţe rătăcite, că naiba ştie cum se mai interpretează - n-au cîntat numai despre Steaua, ci şi despre Borcea şi spartani. Autenticitatea înregistrării nici nu mai contează. N-are importanţă că la interval de cîteva zile componenţii big-bandului se puteau îmbrăca la fel şi puteau înregistra, dolby system, în acelaşi decor!

Ceva ne facem să credem că trupa încă nu şi-a spus ultimul cuvînt şi va continua să urce în topuri. Poate chiar mai sus decît în clasament. VOR URMA, ÎNTRU EDUCAREA MASELOR, ALTE PIESE DE REZISTENŢĂ, CARE VOR DA NOI DIMENSIUNI CURENTULUI POWER-BOTTLE(sticlă, pentru cine mai crede că se poate bea şi direct din vază!). Vor fi piese de mare sensibilitate dedicate diverselor persoane din conducere.

În elanul vostru componistic editat de la centru şi nestăvilit, trebuie ţinut cont şi de cîteva precauţii. NU-I DEDICAŢI MANELE LUI  NICOLAE BADEA! E CA ŞI CUM AI COMPUNE UN LIED DESPRE VASILE TURCU! ŞI NICI NU-L ALEGEŢI PRINTRE ADRESANŢI PE CORNEL DINU, CĂ VĂ DĂ CU ŢAMBALU-N  CAP ŞI VĂ BAGĂ ARCUŞUL PE GÎT, CU CONTRABAS CU TOT!

Şi mai vedeţi că faptele voastre au pus la treabă imaginaţia şefilor, aceasta fiind pe cale să se transforme în fapte. Ieri s-a vorbit despre un stadion nou şi despre un centru de copii şi juniori. Dacă vă mai îmbătaţi de cîteva ori şi mai cîntaţi prostioare, vor trebui să promită că fac şi echipă de Liga Campionilor! Ştiţi deja cîntecul: Liga eeee, numaaai unaaaa!

Steaua a intrat în silenzio stampa. Oricum, pe teren tăcea demult

S-au hotărît să tacă! Merg la Bayern şi tac, aşteaptă apoi Urziceniul tot cu fermoar la gură. Tăcerea e studiată. Prin linişte, atrag atenţia asupra lor. Asupra lor, a nedreptăţiţilor. Asupra lor, a prietenilor la cataramă, despre care presa inventează poveşti cu români şi străini atît de uniţi, încît nu-şi vorbesc. Asupra unui vestiar în concordie totală, prin care se agită pumni încordaţi şi scrîşnesc priviri metalice.

Cînd vine vorba de limbă de lemn, cuvintele sună cam aşa: NOI N-AVEM CE SĂ SPUNEM, NOI VORBIM PE TEREN! CULMEA E, BĂIEŢI, CĂ ŞI PE TEREN SÎNTEŢI TOT CU FERMOAR LA GURĂ! N-aţi cîştigat de peste două luni, timp în care aveaţi prilejul s-o faceţi, pentru că aţi jucat acasă cu Buzăul şi Otopeniul. Nu i-aţi bătut, aurindu-le palmaresurile inexistente! În tot acest răstimp, Steaua a tăcut mereu. Şi cu Bayern, şi la Firenze, şi la Lyon. S-a auzit o singură dată chiuind, la 2-0 cu Lyon în Ghencea. După care, luînd 5 goluri, a dat un ţipăt de durere şi gata. N-A MAI MIŞCAT, DUPĂ CUM NU MIŞCĂ NICI ACUM!

Nici măcar teoria aceea tocită, cu mesaje transmise milioanelor de fani, nu mai ţine! Comunicarea se face atunci cînd şi unii, şi alţii au ceva de spus. Dar echipa nu zice nimic, e izolată, are funcţia de relaţie anulată, nu emite stimuli în exterior. În plus, din fericire pentru auditoriu, patronul e silit şi el să tacă de asprele legi ale campaniei electorale. Pe care, măcar din punctul ăsta de vedere, ne-o dorim să se întîmple cît mai des!! Vorbeşte doar atunci cînd i se pare că avionul se joacă de-a pista pe Băneasa. Ce legi electorale mai funcţionează atunci cînd omul pretinde că era să cadă din ceruri, adică de pe sol?!

Presa trebuie pedepsită pentru că e rea atunci cînd vede certuri în vestiarul de la Galaţi, după glorioasa înfrîngere. DAR TOT PRESA E DE VINĂ CÎND CĂPITANUL MIREL SPUNE ÎN FAŢA CAMERELOR CĂ ECHIPA TREBUIA SĂ FACĂ MAI MULT PENTRU A-L PĂSTRA PE LĂCĂTUŞ? În primul caz, maestrul Argăseală, şeful informaţiilor (şi al contrainformaţiilor?) din club a luat foc, ţinînd o filipică de-o oră şi ceva pe micul ecran. În al doilea caz, a înghiţit în sec, nemulţumit că există cineva care să vorbească fără să-şi treacă gîndurile prin filtrul său profesional.

Aşadar, tăceţi, băieţi! Gura închisă! Vă va fi foarte greu  pe Allianz Arena! Noi am vrea să vă auzim. Nu vorbind, ci jucînd fotbal. TARE AM VREA Să SIMŢIM CĂ VĂ MERG PASELE! ŢAC-ŢAC-ŢAC! În nici un caz nu vă dorim să vă ascultăm strigînd de durere, pentru că ne-ar durea şi pe noi. Iar noi, cînd ne doare, urlăm!