Mîndrie prostească

Dacă s-au mai semnalat greşeli de arbitraj şi în etapele precedente, ce s-a întîmplat în ultima a umplut paharul. Mai ales în meciurile cu miză, care au implicat fruntaşele clasamentului, cavalerii fluierului s-au întrecut în gafe şi, cu scuzele de […]

Dacă s-au mai semnalat greşeli de arbitraj şi în etapele precedente, ce s-a întîmplat în ultima a umplut paharul. Mai ales în meciurile cu miză, care au implicat fruntaşele clasamentului, cavalerii fluierului s-au întrecut în gafe şi, cu scuzele de rigoare, s-au făcut de băcănie. La derbyul dintre Steaua şi Rapid, Salomir n-a văzut henţul în careu comis de Goian la 0-0, după care nu l-a eliminat pe Rada şi, ca să ne limităm la marile erori ale clujeanului, nici pe Lovin. Conducînd Poli Timişoara – CFR Cluj, Bratu nu numai că a acordat uşor două penaltyuri, cîte unul pentru fiecare formaţie, dar nu i-a arătat lui Mehmedovici cartonaşul roşu cuvenit pentru lovirea adversarului cu cotul în figură, agresiune consemnată la scorul de 1-1, spre finalul partidei. La fel a comis-o şi Lajos la Vaslui, unde a fluierat pro-Dinamo, manieră ce l-a determinat pe Mulţescu, antrenorul gazdelor, să declare că „Steaua, Dinamo şi Rapid ar trebui să joace într-un campionat propriu, poate aşa vom avea parte de arbitraje corecte. Noi, ceilalţi, nu sîntem decît nişte cobai!”. Afirmaţia de mai sus conţine destulă exagerare, dar şi mult adevăr. Deşi greşelile n-au favorizat totdeauna echipele puternice, existînd şi exemple contrarii, cam aşa au stat în general lucrurile. Cert e însă, şi grav, că gafele s-au înmulţit, influenţînd rezultatele, sporind tensiunea şi alimentînd suspiciunile. De aici şi concluzia că arbitrajul românesc se află într-un moment dificil, dacă nu de criză. Pînă şi cei care dirijează activitatea respectivă, inclusiv Gheorghe Constantin, preşedintele CCA, recunosc asta, dar nu găsesc soluţii. Pretind că le caută, dar întîrzie să le găsească.

Într-un asemenea context, rămîne de neînţeles din ce motive Federaţia, la sugestia CCA, continuă să se opună aducerii de arbitri străini, fie şi numai pentru partidele importante, pentru derbyuri. Cum se procedează, de pildă, în Ucraina şi în Bulgaria. Plecat dintr-o mîndrie prostească, refuzul se susţine şi mai puţin, chiar deloc, în condiţiile în care toate „europenele” din fotbalul nostru, dar şi CFR Cluj, au cerut şi cer cu insistenţă arbitri de peste hotare. Ba s-au şi angajat să suporte integral cheltuielile legate de venirea acestora, transport, cazare, barem şi aşa mai departe. Măcar pînă se va depăşi prezentul impas, din păcate din ce în ce mai evident, recurgerea la arbitri de-afară e singura variantă. Şi dacă e singura, trebuie aplicată.