Explicații, nu scuze

Nu m-a entuziasmat faptul că, introdus în minutul 74, Ianis Hagi a marcat la prima atingere de balon, iar golul său a adus victoria lui Genk, 2-1 cu Kortrijk.

Mai degrabă aș rezuma că debutul constănțeanului în Jupiler Pro League a fost unul reușit. Că, fără să seducă, Ianis s-a dovedit omul potrivit la locul potrivit și în momentul potrivit. Cine se pricepe la fotbal realizează că nu-i puțin lucru.

Dacă eu aș fi păstrat măsura, alții nu s-au sfiit să-l laude foarte tare pe Hagi jr. Cotidianul belgian La Derniere Heure l-a numit „Decisivul Ianis”, în vreme ce Heet Laatste Nieuws, ziar de limbă flamandă, „Salvatorul român” și „Eroul serii, încoronat ca match-winner”. Superlativele au continuat pe un front larg. Inclusiv ex-internaționalul Gert Verheyen, 50 de selecții, a scris în Het Nieuwsblad că „Ianis a demonstrat clasă. A început cu gol și cu maturitate”.

Precizez, veți realiza imediat de ce, că nu Gazeta Sporturilor a lansat aceste elogii. Ea numai le-a preluat, așa cum a procedat și atunci când alte publicații importante l-au ridicat în slăvi pe Ianis.

Spre edificare, iată un fragment din spaniolul El Mundo Deportivo, cel dintâi care a anunțat că Barcelona se interesează de fiul lui Gică („El Barça podria fichar al hijo de Hagi”): „Prin talent, viziune de joc și într-un fotbal spectaculos, Ianis constituie motorul actualei reprezentative de tineret a țării sale”.

În fine, ca să nu mai lungesc vorba, L’Equipe îl recomanda pe Ianis ca „Moștenitorul Carpaților” și-l caracteriza drept „jucătorul capabil să redreseze echipa națională a României”. Lista citatelor de acest gen nu se oprește aici.

Când nu doar nervoși, ci chiar indignați, destui internauți ne impută că am exagerat cu Ianis și l-am umflat cu pompa, că am făcut o telenovelă din plecarea lui peste hotare, simt nevoia să explic unele lucruri. Nicidecum să mă scuz, cum pretind unii. Asta nu, pentru că n-aș avea de ce.

Bunăoară, resping din start reproșul că GSP l-ar fi prezentat pe Hagi jr. ca pe un geniu, deoarece tatăl său, s-a sugerat asta, i-ar fi plătit pe redactorii Gazetei! OK, să admitem, prin absurd, că ne-ar fi cumpărat pe noi, deși cine-l cunoaște pe Gică știe că nu-i stă nici în fire, nici în obicei. Dar i-a cumpărat pe toți ziariștii din lume, pe francezi, pe spanioli, pe ceilalți, ca să-i laude băiatul?! Haideți să fim serioși și să rămânem cu picioarele pe pământ. O asemenea bănuială nu-i decât o aberație și o calomnie.

Să convenim că, la 20 de ani, Ianis e un tânăr dotat. De perspectivă, promițător. El mai are însă multe de învățat și de perfecționat, de aceea trebuie încurajat, nu contestat cu și, mai ales, fără motiv.

Din răutate, din frustrare sau din amândouă. Cum să-l jignești că „ar fi ideal în Spania la cules cireșe”, „să joace barbut pe plajă la Ovidiu” ori „să care bagajele pe Camp Nou”?! Ce suflet să ai, ca să nu mai zic minte, încât să-ți asumi impietatea (mai corect era mizeria?) de a proclama că „Ianis e un ratat cum a fost și ta-su”?!

Conștient că, nepopulare, rândurile de față vor provoca aversiunea haterilor, aștept reacția acestora cu zâmbetul pe buze. Îi rog pe respectivii doar să fie mai înțelegători cu un puști. Să încerce să-l ajute, nu să-l înfunde. Să-l salte, nu să-i taie aripile. Să fie mai omenoși și mai înțelepți. Într-un fel, mai români.