„Aici nu-i România!”

Pe 8 ianuarie, când Dan Petrescu negocia cu Kayserispor, întrebam aici dacă "Bursucul greșește?".

În sensul în care mi se părea sub nivelul antrenorului de 4 ori campion în țara lui să accepte oferta unei formații turcești de duzină. Ba și aflată pe penultimul loc în Super Lig. Consideram atunci, ca și acum, că merita un campionat și o echipă mai acătării. Mai răsărite. Nu numai eu gândeam așa. Ci și două treimi dintre votanții anchetei GSP, 9.312 din 14.083, care apreciau că DP s-ar pripi dac-ar semna.

Din unele puncte de vedere, Petrescu era de înțeles. Pentru că urma să primească la Kayseri un salariu măcar dublu față de cel încasat la Cluj. După unii, 500.000 de euro până la vară și, în sezonul viitor, 700.000 ori, conform altor surse, chiar 850.000. Invitam atunci „să nu fim ipocriți și să admitem că banii rămân un element important pentru oricare dintre noi”.

Adăugam că trebuie să-l fi atras spre o echipă amenințată să cadă din elită stabilitatea financiară și faptul că îi avea legitimați pe Silviu Lung jr, Săpunaru și Alibec.

Dincolo de aceste argumente, am constatat, nu fără mâhnire, că fotbalul tricolor e din ce în ce mai puțin cotat, mai prețuit pe plan internațional. Că nu constituie un prilej de mândrie pentru Petrescu, nici pentru noi, ceilalți, că un club no name din Turcia îl poate convinge să lucreze pentru el pe cel desemnat Antrenorul român al anului în 2008, 2009, 2011 și 2019.
Contrazicând asemenea judecăți, „Bursucul” a pășit cu dreptul în Super Lig și părea că va reuși s-o scape pe Kayserispor. A obținut două succese, unul chiar în deplasare, 1-0 cu Kasimpașa, care au alimentat optimismul. Numai că soarele a intrat repede în nori și căruța a luat-o la vale.

Fără Lung jr. și Alibec, primul indisponibil de multe săptămâni, celălalt operat la Barcelona pentru ruptură de tendon, Kayseri n-a mai învins de 4 etape, înregistrând un eșec și 3 egaluri, două dintre ele acasă. Consecințele n-au întârziat. Bătută duminică de Sivasspor cu 2-0, a căzut pe locul 16, în buza retrogradării. De care o desparte doar un punct.
În condițiile în care fotbalul Semilunii n-are răbdare nici cât al nostru, firește că apele s-au învolburat la Kayseri. Reclamând „Am pierdut drumul spre victorie”, șefa clubului, Berna Gozbesi, singura femeie președinte de club din Turcia, a convocat o ședință de urgență. Pentru a le cere socoteală jucătorilor și, înaintea acestora, antrenorului. Pentru a pune presiune pe ei.

Când, culmea, până și ofițerul de presă a îndrăznit să-l urecheze pe DP, „Suntem o echipă fricoasă, fără nicio idee de joc”, „Bursucul” riscă demiterea. Pericolul pare cu atât mai serios cu cât până și suporterii și-au ieșit din pepeni. Pe rețelele de socializare, unul l-a somat „Pleacă, Petrescu!”, altul i-a atras atenția că „Aici nu-i România!” și așa mai departe.

Refuz să dramatizez sau să fac pe moralistul. Fiecare decide pentru el și doarme cum își așterne. Nu-i plâng pe umăr lui Dan Petrescu și sper sincer să depășească impasul actual. Pe de altă parte, mă întreb dacă trebuia să folosesc semnul întrebării în titlul articolului din 8 ianuarie? Parcă mai degrabă nu, ce ziceți?