Rădoi e sub Daum!

Repartizarea României alături de Germania, Islanda, Macedonia de Nord, Armenia și Liechtenstein în preliminariile CM 2022 a împărțit lumea fotbalului nostru.

În măsura în care unii, parcă mai numeroși, au considerat misiunea „tricolorilor” de a se califica la turneul final din Qatar ca ușoară, alții au cerut precauție și vigilență. De pildă, Basarab Panduru a avertizat că „E o grupă foarte grea!”.

În stilu-i caracteristic, conducerea FRF a scăldat-o. Doar șeful Comisiei Tehnice a ieșit din rând, Mihai Stoichiță declarând: „Putem visa chiar la o calificare directă”. După care a lăsat-o mai moale cum că „Germania e favorită certă”. Răspunsul aceluiași Panduru n-a întârziat: „Dacă vine vreunul și spune că batem Germania înseamnă că-i plecat de-acasă!”.

Deși Spania a umilit-o în noiembrie cu un neverosimil 6-0, sâc, pe noi ne-a bătut în 2019 numai cu 5-0!, Germania rămâne principala candidată la calificare. În rest, ținând cont și de criticile adresate mai nou selecționerului Joachim Low (în funcție din 2006!), evident că putem spera. Nimeni și nimic nu ne poate împiedica. Puțin probabil însă, dacă nu imposibil, să ni se împlinească visul.

Fără să intru acum în detalii, nu-i înțeleg pe cei care cred că România ar fi peste Islanda. Concret, peste un adversar care le-a blocat recent „tricolorilor” drumul spre Euro. Una că stilul insularilor, avântat și fizic, nu ne convine. Alta că, nu vă mirați!, Islanda e mai bine cotată în ceea ce privește valoarea de piață a naționalei. Lotul ei e estimat la 56 de milioane de euro, pe când al României la doar 46. Iar al Germaniei, dovadă că aceasta aparține altei lumi, altei galaxii, se ridică la 742 de milioane! De peste 16 ori mai mare, ce-ar mai fi de comentat?!

Vor deduce unii de aici, nu mă îndoiesc, că sunt pesimist. Că văd totul în negru. Nici vorbă, ceea ce nu mă oprește să precizez că, înainte de a ne teme de alții, inclusiv de Macedonia de Nord a lui Pandev și de Armenia lui Mkhtaryan (ex-Dormund, Man. Utd. și Arsenal, în actualul sezon integralist 10 partide din 11 la AS Roma), noi trebuie să ne temem de noi înșine. De propriile slăbiciuni și limite. Adică să recunoaștem că n-avem jucători de mare calitate și nici un selecționer cu experiență.

Deși Comitetul Executiv al FRF tocmai i-a dat lui Mirel Rădoi un vot de încredere, ba încă într-o atmosferă însuflețită, de unanimitate și entuziasm, persistă întrebarea dacă era normal să se întâmple așa? Dacă Rădoi merita un cec în alb în condițiile în care bilanțul său pe banca naționalei, trei victorii, două egaluri, trei eșecuri, procent de reușită 45,81%, trebuie socotit modest ori chiar dezamăgitor? Inferior celui înregistrat de Iordănescu în ultimul mandat, 51% din 17 meciuri, dar și de Contra, 62,5% din 24, el îl depășește însă pe cel al lui Daum, 40% din 10 jocuri. Iar statistica, nefiind părere, nu poate fi suspectată de partizanat.

În clipa în care din palmaresul lui Rădoi scoatem succesul cu Norvegia, atribuit la „masa verde”, nu obținut pe teren, ajungem la un procent de numai 38,1%, sub minimul istoric reprezentat de Daum, situație ce nu justifică entuziasmul din CEx. Amănuntul că în 7 partide a rulat 35 de jucători, dintre care 7 debutanți (Al. și V. Crețu, Burcă, Iancu, Camora, Lazar, B. Mitrea), constituie probă că Rădoi a căutat ceva și n-a găsit. Trebuie să sperăm că va găsi? Pe marginea acestui subiect vom mai discuta.