Demisia lui Rădoi

Poate să mă ia peste picior oricine, dar mie-mi place sinceritatea lui Rădoi.

Nu caută scuze, ci spune ce gândește și când deranjează. A fost realist după Reykjavik declarând că naționala a jucat atât de slab încât nu-i cazul să mai analizăm arbitrajul. Deși am fi avut motive. La fel, nu s-a sfiit să numească umilință acest 0-4 de la Oslo, unul dintre cele mai rușinoase rezultate din istoria modernă a echipei reprezentative. Parcă mai greu de digerat și decât acel 0-5 fără recurs trăit la Madrid, cu Contra pe bancă, în 2019.

Acum, i-ar fi fost peste mână să-l numească altfel. Din moment ce norvegienii ocupă poziția 44 în ierarhia FIFA, în timp ce noi ne aflăm încă, dar vom coborî, pe locul 34. Spre știință, adversara noastră de miercuri, Austria, e pe 41, culmea, la egalitate cu Islanda!

Atât că, spre a ne fi clar pe ce picior dansăm, după ce a învins România și a scos-o din cursa pentru Euro 2020, Islanda a încasat-o scurt acasă, 0-3, de la Danemarca. Amănuntul că în aceeași zi, Austria a câștigat cu 1-0 în Irlanda de Nord și a preluat șefia grupei de Nations League l-a speriat pe Mirel Rădoi. În consecință, s-a grăbit să afirme că principalul obiectiv al „tricolorilor” pentru întâlnirea cu Austria, programată la Ploiești, constă în „limitarea scorului”!

Apreciez că s-a pripit. Că făcea mai bine dacă tăcea. Când ești responsabilul naționalei, n-ai voie să vorbești așa. Deoarece demoralizezi, tai aripile. E ceea ce a reclamat și Cornel Dinu, care i-a cerut public demisia lui Rădoi.

În măsura în care e și el vinovat pentru aceste două eșecuri rușinoase, și e, Mirel ar trebui să ia în calcul și varianta demisiei. Să realizeze, cu regretele și remușcările de rigoare, că a ajuns prea repede, nepermis de repede, în postul de selecționer.

Ideea că-i un tip ambițios și cu voință, capabil că acumuleze din mers, nu convinge. Pentru că la nivelul echipelor naționale nu se învață, acolo se predă. Or, din păcate, el n-are nici școala și nici experiența necesare pentru o asemenea funcție. Corect, l-a recomandat succesul reprezentativei U21 la turneul final european din 2019. Dar a mers acolo, dincolo de meritele lui, cu o formație făcută de altcineva.

Sunt sigur că Rădoi, ca și Mutu, va deveni un tehnician redutabil. Chiar de top, exponențial. Ambii au fost mari jucători, sunt tineri și receptivi, muncitori. În prezent însă, să mă ierte, nu se pot considera antrenori. Deoarece au ars niște etape, au sărit niște trepte. Ascensiunea lor, mai ales a lui Mirel, pe care nu voi înceta să-l prețuiesc și să-l simpatizez, e una forțată. Trasă de păr. Să-i zicem nefirească.

Până să fie victima sistemului care ne conduce după ureche în fotbal, dar nu numai, actualul selecționer e produsul acestuia. Dacă poate fi președintele FRF unul care nu se pricepe, un habarnist, de ce n-ar fi posibil ca și timona naționalei să fie încredințată cuiva prematur, înainte de termen?!

Iată că se poate, ceea ce reprezintă o altă discuție, mult mai amplă. Cert e însă că cine își așterne prost va dormi prost. E exact situația în care ne găsim noi.