Școală fără premianți?!

Scriam ieri că nu cred în varianta, tot mai amplu comentată în media, că UEFA va refuza accesul în cupele europene echipelor provenite din campionatele ce nu se vor încheia pe teren.

Sunt convins că lucrurile nu se vor petrece așa, chiar dacă în momentul de față, când coronavirusul face prăpăd de la Atlantic la Urali și înapoi, previziunile ca fotbalul să reînceapă rapid sunt mai degrabă sceptice.

Vă propun să analizăm împreună scenariile imaginate de FRF și LPF. Conform cărora Liga 1 ar trebui să se reia pe 16 mai ori, ca ultimă dată, pe 13 iunie. Nu prea găsim, să recunoaștem, motive de optimism. Pe de-o parte că pandemia se extinde, pe de alta că s-ar impune ca jucătorii să reînceapă antrenamentele cu măcar o lună înaintea redeschiderii stagiunii. După unii specialiști, ei ar avea nevoie chiar de mai mult pentru reacomodare, de 6 săptămâni. Rezultă de aici că primul termen cam iese din discuție.

Nici al doilea nu pare realist. Dacă starea de urgență va fi prelungită pe 16 aprilie cu încă o lună, cum se aude, șansele reluării campionatului la mijlocul lui iunie devin minime. Nedorită, versiunea e una plauzibilă.

În cazul în care turul 1 preliminar al cupelor continentale va fi programat, ca anul trecut, în jurul lui 7-8 iulie, ar mai rămâne puțin timp pentru terminarea play-off-ului și, implicit, pentru nominalizarea reprezentantelor europene. Asta și dacă play-off-ul s-ar juca numai tur, ca și semifinalele Cupei României. Ca atare, fie criza provocată de COVID-19 se va încheia mai repede decât estimează epidemiologii, fie UEFA se va adapta din mers și va decide amânarea C1 și C2. Nici chiar soluția extremă a anulării acestora nu trebuie ignorată.

Mă îndoiesc că forul de la Nyon își va permite luxul, vecin cu inconștiența, de a lăsa în afara circuitului țările care nu vor termina sezonul astfel încât să rateze înscrierea în cupe. Veți zice că până la jumătatea lui septembrie, când ar debuta grupele C1, mai rămâne destulă vreme. Da și nu. Pentru că, iată, în Serie A mai sunt de jucat 12 meciuri, în LaLiga 11, în Premier League și Bundesliga câte 9, acestea fiind campionatele care, atenție!, au furnizat finalistele tuturor ultimelor 15 ediții de Champions League.

A disputa cea mai importantă competiție pe care o organizezi fără Real Madrid și Liverpool, fără Bayern și Barcelona, fără Juventus și Man City, dar cu, să spunem, campioanele din Belarus, Albania ori chiar România, e ca și când într-o școală le-ai bloca intrarea premianților! Să convenim că așa ceva nu-i de conceput.

Și-atunci? Realizând încă o dată că fotbalul nu mai depinde de el însuși, să așteptăm activi ca blestemăția să se domolească și să dispară. Cât nu se întâmplă asta, să ne păstrăm sângele rece și speranța, ba și să admitem că în lumea tulburată în care trăim există lucruri mai prețioase decât fotbalul.