Mai vin banii?!

Să observăm cu legitimă îngrijorare, însă oarecum logic, că lipsa competițiilor face din ce în ce mai grea viața fotbalului.

E rău, dar se anticipează că va fi și mai rău dacă reluarea sezonului va întârzia cu lunile. Iar semnele într-acolo bat. Între alții, Florin Prunea a sesizat primejdia: „Situația ar putea fi mai gravă decât ne-am închipuit. E posibil să apară alte și alte cazuri de îmbolnăvire și criza să se prelungească. Se vor schimba multe după nenorocirea asta”.

Apoi președintele lui Dinamo a detaliat, declarând că „Dacă nu vor mai veni banii din drepturile TV, se va pune lacătul pe Liga 1. Și dacă televiziunile vor vira banii către LPF, cum vor fi ei împărțiți? Ce număr de jocuri se va lua în calcul, ce clasament?”. Întrebări, să recunoaștem, fără răspuns în acest moment.

La prima vedere însă, s-ar părea că Prunea și cei ce gândesc ca el exagerează. Liga 1 ar putea totuși să reziste și să se redreseze pentru că în perioada de pauză scad substanțial cheltuielile cluburilor. Se opresc deplasările, dispar baremurile pentru arbitri, se diminuează consumurile, cu instalația de nocturnă, de pildă, plus că se reduc salariile jucătorilor, negocierile în acest sens declanșându-se deja la unele divizionare. Cu un management de calitate, dar asta-i marea problemă, cluburile ar trebui s-o scoată la capăt. Nu să prospere, dar să supraviețuiască.

De subliniat însă că, în afara a 3-4, grupările din primul eșalon au fost și continuă să fie dependente de drepturile TV. Care reprezintă o parte importantă, prea importantă!, din bugetele lor. Permiteți-mi să vă reamintesc cât anume. Să zicem că acceptabil la CFR (30%), la FCSB (35%), la Craiova (38%), la Dinamo (40%), chiar la Astra (48%) și la Viitorul (50%). Mai departe, situația devine neliniștitoare, Chindia, Hermannstadt și Voluntari cu câte 55%, Iași cu 65% și Botoșani cu 68%. Ba chiar alarmantă, în coadă găsindu-se Mediaș cu 83% și Clinceni cu 85%, cluburi care ar sucomba fără fondurile din TV.

Evident că Liga 1 stă la mâna televiziunilor. Ca atare, ea așteaptă ca deținătorul drepturilor media să achite zilele acestea, până la 31 martie, ultima rată convenită pentru sezonul 2019-2020. Concret, echivalentul a 8% din totalul contractului, circa 3,5 milioane de euro. Firma EAD ar trebui să verse suma respectivă după ce a mai plătit o tranșă în martie.

Întrebarea e dacă EAD își va respecta cuvântul în condițiile în care campionatul nu va reîncepe curând? Urmează să vedem, deși LPF n-a primit nicio notificare că banii vor întârzia. Atât că, atenție!, vorbim despre niște bani care s-ar acorda în avans, deoarece Liga 1 e momentan suspendată și nimeni nu știe nici dacă și nici când se va încheia.

Fotbalul ar putea intra în colaps, chiar în moarte clinică, dacă reluarea sezonului se va amâna sine die. Pentru că în această eventualitate, LPF n-ar mai încasa în luna iulie 13,75 milioane de euro (plus TVA), adică jumătate din valoarea contractului pe 2020-2021. Acum mă veți suspecta pe mine că exagerez. Oare? Dați-mi voie să explic de unde provine pericolul cu pricina.

Fotbalul va traversa o perioadă foarte dificilă, de răscruce, și deoarece cluburile noastre au fost silite, dar s-au și obișnuit, să trăiască din datorii, și să le rostogolească (termen împrumutat de la Justin Ștefan, secretarul general al LPF) de la o stagiune la alta. Cum nu va mai există certitudinea că, fie și cu întârziere, vor veni banii salvatori, multe grupări nu vor mai putea să achite datoriile.

Pe cale de consecință, nu vor obține licența ori vor intra în insolvență și ulterior în faliment. Nu-s nici prietenul, nici avocatul celor de la EAD. Totuși, mi se pare normal ca ei să se întrebe de ce să plătească la termen pentru un campionat aflat într-un stand by fără sfârșit?! Iar orice întârziere în onorarea contractului ar crea mari încurcături.

De acord că scenariul de mai sus e unul lugubru. Din păcate, el pare în clipa de față cel mai aproape de realitate. Fotbalul nu va muri, asta e sigur. Dar la fel de sigur e că va suferi serios până să iasă din tunel. Să înțelegem însă că lumea are în aceste momente de cumpănă alte priorități. Să înțelegem și să sperăm că mâine va fi mai bine. Sau măcar poimâine.