Victorie de autor

Când au văzut-o începând în Bănie fără 6 titulari din turul cu Sevilla, Vinicius, Bordeianu, Omrani, Păun, Traore și Deac, mulți și-au închipuit că formația noastră campioană a ales Europa League în dauna Ligii 1.

Opțiunea părea, măcar sub aspect financiar, una normală. Ceea ce nu l-a împiedicat pe un prieten, suporter CFR, să-l acuze pe Dan Petrescu că „vrea să se sinucidă”!

Iată însă că „Bursucul” nu s-a sinucis. Ba a și dat tuturor o lecție de luciditate, de realism, demonstrând că-și cunoaște cel mai bine lotul. Posibilitățile și resursele acestuia. Neașteptat, deși Craiova alinia o tripletă de atacanți tineri, cel mai vârstnic, A. Ivan, având 23 de ani, Petrescu n-a ezitat să-i opună un închizător sărit de 37 de ani! Spre lauda lui, veteranul Hoban se va dovedi om de bază, excelent la intercepție.

Antrenorul Clujului a mai oferit și alte surprize. L-a titularizat în premieră pe Chipciu și i-a acordat încredere lui Cr. Manea, care se săturase să fie rezervă la FCSB! Iar acesta, care prinsese 4 partide mari și late în roș-albastru, a marcat golul de 2-0. Gol frumos, la capătul unei curse vijelioase, pe parcursul căreia l-a lăsat de căruță pe Bancu, căpitanul Craiovei și unul dintre candidații la postul de fundaș stânga al naționalei!

Am scris imediat după meci, la cald, despre norocul de duminică al CFR-ului. Despre șuturile trimise în bară de Nistor și A. Ivan. Despre uriașa dublă ocazie irosită de Mihăilă și de Koljici spre jumătatea primei reprize. Așa au stat lucrurile, nu retractez nimic. Insist însă că, spre deosebire de alte evoluții ale lor, elevii lui Dan Petrescu chiar au jucat fotbal pe „Oblemenco”. Unul de calitate, de ținută.

N-au refuzat jocul, ci l-au deschis de câte ori au simțit că ieșirea dintr-un dispozitiv altfel strict și respectat militărește îl avantajează. Au arătat maturitate și realism. Au făcut exact ce știu și au știut perfect ce fac, întărind ideea că formează o echipă greu de îngenuncheat. Uneori posacă, cenușie, invariabil însă eficientă, productivă. Construită după chipul și asemănarea antrenorului său.

Din care motiv notez aici, fără a minimaliza rolul celor din teren, că succesul de la Craiova a aparținut în special, preponderent, băncii tehnice. Victorie de autor, autorul numindu-se Dan Petrescu. Niciodată mulțumit, cârcotaș și țâfnos, victimizându-se uneori fără justificare, dar profesionist în concepție și în atitudine. Stofă de antrenor, capabil să ridice orice echipă și s-o transforme în învingătoare.

După ce, timp de o repriză, a avut ghinion, Craiova s-a stins treptat. Fără nicio ocazie clară după pauză, i-a facilitat Clujului obținerea unei izbânzi meritate. Logic, cei 30.000 de spectatori entuziaști, unii însă necontrolați, ba chiar nărăvași, au părăsit stadionul triști. Frustrați. E însă de spus, obligatoriu, că formația lor de suflet, din care s-au distins Cicâldău și Nistor, a luptat la baionetă, dar n-a reușit mai mult. Și din pricina tinereții, căci cine să fi fost vinovat că foarte talentatul Mihăilă n-a trimis mingea în gol de la 2-3 metri de poartă? Mihăilă însuși, nimeni altcineva! Dar CS U a contribuit și ea, nu cu puțin, la realizarea unui spectacol fotbalistic agreabil. Pe durata căruia toate au corespuns, cu excepția rezultatului!

Câteva cuvinte despre arbitrajul lui Marcel Bârsan: echidistant, cursiv, discret. Când nu se cred buricul pământului și nu caută să impresioneze, arbitrii noștri chiar cunosc meserie.