O numire grăbită?

Numirea lui Adrian Mutu la cârma reprezentativei de tineret continuă să fie comentată și, firește, contestată.

Firește, pentru că în fotbalul de azi, dar și în afara lui, nimeni nu mai întrunește unanimitatea. Orice decizie e întâmpinată cu suspiciuni, cu ridicări din umeri. În cazul desemnării lui Mutu a surprins faptul că toți cei 11 membri cu drept de vot din ședința Comisiei Tehnice au mers, fără excepție, pe mâna lui. Pe bună dreptate, Mircea Rednic a ironizat „atașamentul” celor 11.

Acum, să nu se supere Mihai Stoichiță, șeful CT, dar nu la nivelul lui și al colegilor din comisie (dintre care unii n-au profesat ca antrenori nicio zi!) s-a hotărât ca Mutu să-i urmeze lui Rădoi la U21. S-a hotărât în biroul președintelui Burleanu și, se aude, la intervenția secretarului general adjunct, Bodescu-Vulcanizare, care a pledat pentru cel supranumit cândva Il Fenomeno. Că a făcut-o la rugămintea impresarei acestuia ori nu, nu văd niciun rost să detaliem.

În afara oricărui dubiu e că nu Comisia Tehnică l-a pus pe Mutu. Ea doar a fost folosită, după chipul și asemănarea Comitetului Executiv, pentru a da deciziei o aparență regulamentară. Numirea a venit de sus, iar CT doar a executat. Că Mutu a avut o pilă sau mai multe contează mai puțin. Până la urmă, nimeni nu-i singur pe lume.

Problema e dacă, în ce măsură?, numirea lui Mutu se justifică. În lumina carierei lui de superjucător, trecut pe la Inter, Chelsea, Juventus, Fiorentina etc, cu 77 de selecții în națională și 35 de goluri (record împărțit cu Hagi), evident că da. Convingător, indiscutabil, fie și în condițiile în care cel în discuție abia a împlinit, pe 8 ianuarie, 41 de ani.

De aici încolo însă, lucrurile încep să se complice, chiar să intre în ceață. Deși Mutu pare radical schimbat în bine, serios și responsabil, cum l-am descoperit recent la „Prietenii lui Ovidiu”, nu-l avantajează o viață sportivă tumultuoasă, ca să fiu elegant. Cunoașteți amănunte, nu mai dezgrop morții.
Greu de uitat poveștile neplăcute de odinioară, culminând cu consumul de cocaină și suspendarea. Ele îi vor fi reproșate mereu și-l vor trage în jos ca niște pietre de moară. N-ar trebui să se întâmple așa, căci toți avem dreptul la încă o șansă, dar fiți siguri că se va întâmpla. Va ajunge ca U21 să piardă un meci pentru ca tribuna să-și aducă aminte că Mutu a fluierat în biserică. Tare și des.

Dacă trecutul nu-l avantajează, grav e că nici prezentul nu-l ajută pe proaspătul selecționer. În ideea în care Mutu, până deunăzi în Emirate, la tineretul lui Al Wahda, are o experiență minimă ca antrenor, doar 11 meciuri petrecute pe banca lui FC Voluntari! Că nu posedă licență Pro se acceptă. O va obține și, la rându-i, nici Rădoi n-a avut-o când i s-a încredințat naționala U21, cu care a încântat la Euro 2019. N-o are nici acum, când antrenează România.

Pe de altă parte, există riscul real, nu inventat, ca reprezentativa de tineret să se dovedească o căciulă prea mare pentru Mutu. Concret, acesta să eșueze unde a reușit Rădoi. Succesul să nu se repete. Variantă plauzibilă în condițiile în care calificarea la CE 2021 se anunță pe muchie de cuțit. Chiar îndoielnică, probă că 76 la sută dintre subiecții unui sondaj GSP nu cred că Mutu va duce echipa la turneul final de anul viitor. Suporterii sunt mai degrabă pesimiști, apreciind ca grăbită numirea lui. Forțată.

Personal, sper ca Mutu să-i calce pe urme lui Rădoi. I-o doresc, dar mai știu și că fiecare om e cu norocul lui. Cu soarta lui.