Jignire și umilință
Continuă să provoace comentarii, majoritatea indignate, modul în care FRF a gestionat tragerea la sorți a grupelor pentru Euro 2020, acțiune găzduită de Romexpo. Manifestare UEFA la care, de-a dreptul șocant, administrația Burleanu și-a invitat simbriașii, dar nu și personalități […]

Continuă să provoace comentarii, majoritatea indignate, modul în care FRF a gestionat tragerea la sorți a grupelor pentru Euro 2020, acțiune găzduită de Romexpo. Manifestare UEFA la care, de-a dreptul șocant, administrația Burleanu și-a invitat simbriașii, dar nu și personalități marcante ale fotbalului nostru! Acestora, staruri cu care orice federație din lume s-ar fi fălit, FRF le-a închis ușa în nas.
În schimb, n-a uitat să-și convoace yes-menii. Niște anonimi, între care Auraș Brașoveanu, Ciprian Paraschiv sau Marius Burcă. Pentru cine nu știe, dar oare știe cineva?, ultimul e președintele lui Metaloglobus, ocupanta locului 10 în liga secundă. Fără îndoială că Gullit, Totti, Casillas, Lahm și celelalte vedete UEFA sosite la București s-au bucurat să-i revadă pe celebrul Auraș ori pe ilustrul Marius, foștii lor coechipieri sau adversari, nu-i așa?!
Inexplicabil, dar intenționat, FRF i-a omis de pe listă, de pildă, pe Emeric Ienei, pe Mircea Lucescu și pe Gică Hagi. Pe Gică Popescu, implicat direct în pregătirea Euro 2020, l-a chemat într-un târziu și numai după insistențe. La 82 de ani și urmând un tratament medical, probabil că Ienei n-ar fi venit de la Oradea, unde locuiește. Federația avea însă obligația să-l invite, din moment ce discutăm despre antrenorul care a reușit cea mai înaltă performanță din istoria fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Cum FRF s-a făcut că plouă, nederanjându-se să-i dea măcar un telefon venerabilului tehnician, acesta a fost îndreptățit să declare că „M-am simțit jignit!”.
La fel trebuie că s-a simțit, deși s-a ferit s-o spună, Mircea Lucescu, alt nebăgat în seamă de mahării FRF. Plini de importanță, Burleanu et Comp. l-au ignorat pe antrenorul care, după legendarul Sir Alex Ferguson, a strâns cel mai mare număr de trofee din fotbalul mondial. Sigur că l-a mâhnit ingratitudinea federală, chiar l-a durut, pe cel care, când a câștigat cu Șahtior Cupa UEFA 2009, a făcut turul de onoare al stadionului din Istanbul înfășurat în steagul tricolor.
Luni seară, la Botoșani, după ce Viitorul a pierdut meciul din L1 cu formația locală, Gică Hagi a căutat să braveze: „Nu mă interesează că nu m-a chemat Federația. Eu sunt mândru că am jucat pentru România și mă întorc la Constanța să muncesc”. Cum Hagi a descoperit, a crescut și a lansat numeroși tineri, lui datorându-i-se grosul loturilor reprezentative actuale, umilirea lui nu poate fi sub nicio formă justificată. Cu atât mai puțin, scuzată.
Comentând această atitudine reprobabilă, consilierul președintelui Burleanu, Andrei Vochin, a vrut să dreagă busuiocul într-o intervenție televizată. Prin afirmația „Eu tot cred că e o gafă de ceva, a cuiva, tot încerc să cred că e așa ceva”, fostul nostru coleg a urmărit, altminteri abil, să arunce pe umerii unei singure persoane o greșeală de care se fac vinovați toți ștabii de la Casa Fotbalului. În frunte, firește, cu Răzvan Burleanu.
Parașutați la FRF, străini de fenomen, aceștia conduc conform principiului stalinist „Cine nu e cu noi e împotriva noastră”. În consecință, aceia care mișcă în front și nu aplaudă din răsputeri au fost, sunt și vor fi priviți ca inamici publici. Ca dușmani de clasă. Pentru că, vorba altui refuzat, Cristi Balaj, „Cei care au votat cu Gică Popescu sunt condamnați pe viață!”. Cu o astfel de politică revanșardă, fotbalul românesc se duce la vale. Chiar riscă să dispară.