Războiul psihologic

Și dacă, punând răul înainte, ratăm calificarea la Euro 2020 din grupa F, tot ne rămân șanse să participăm la turneul final. Prin barajul de Liga Națiunilor. Acest ultim drum e mai complicat, dar Răureanu și Udrea au explicat azi […]

Și dacă, punând răul înainte, ratăm calificarea la Euro 2020 din grupa F, tot ne rămân șanse să participăm la turneul final. Prin barajul de Liga Națiunilor. Acest ultim drum e mai complicat, dar Răureanu și Udrea au explicat azi în GSP cum se poate ajunge la capătul lui. Intrarea în play-off-ul LN nu depinde însă numai de noi. Ar mai trebui, sine qua non, ca în grupa A Cehia să se claseze peste Kosovo. Nu pare foarte greu în condițiile în care meciul direct se va disputa joi seara la Plzen.

În situația nedorită în care nu vom reuși să batem Suedia și să scoatem măcar un punct în Spania (cunoașteți calculele, nu le mai reiau), vom accesa barajul pentru Liga Națiunilor întâlnindu-i în deplasare pe scoțieni ori pe islandezi. Misiunile se anunță dificile, nu însă imposibile.

Tocmai de aceea, cât există șanse de calificare, indiferent de traseu, am apreciat că selecționerul merită păstrat. Fără să fiu singurul, m-am contrazis atunci cu cei care, vocali, au cerut demiterea lui Contra după egalul cu Norvegia de la București. Am gândit în momentul respectiv că nu-i logic, iar fair nici atât, să-i răpești unui antrenor, oricare ar fi el, dreptul de a încerca să fructifice o ultimă șansă.

Să nu se înțeleagă că, pledând cauza lui „Guriță”, am considerat că el n-a comis greșeli. A comis multe. Ceea ce nu justifică însă, sub nicio formă, atacul la adresa sa declanșat recent de Gigi Becali. Unul între ridicol și penibil. În sensul în care n-ai voie să-i reproșezi că nu știe fotbal unuia care a îmbrăcat de 73 de ori tricoul echipei reprezentative și a jucat, între alte cluburi faimoase, la Milan și Atletico Madrid! În stilul său de a se face de râs, latifundiarul proclamă că Panțâru merita luat la lot în calitate de „cel mai bun fundaș stânga din Europa”. Doar din Europa, nu cumva din întreaga lume?! Chiar nu-și are rost atâta modestie!

Cum ce-i în mână nu-i minciună, să judecăm că ideal ar fi să nu așteptăm barajul de LN, ci să obținem calificarea din preliminarii. Altfel spus, ca prim pas, să batem Suedia, deși ea va aborda partida de pe Arena Națională din postura de favorită. Prin prisma poziției din clasament, a victoriei din confruntarea tur și, nu vă supărați!, a valorii superioare. Să nu uităm că Suedia a câștigat în Liga Națiunilor o grupă dificilă, cu Rusia și cu Turcia, antrenată la vremea aceea de Mircea Lucescu.

Întrucât și ei îi rămâne, ca și României, varianta de avarie a LN, să nu interpretăm ca aroganță faptul că nordicii și-au etalat public echipamentul de la Euro. Ca sfidare. Nu pot fi împiedicați să spere că vor juca la turneul final. Pe de altă parte însă, tot agitând sloganul că spectatorii noștri au o atitudine rasistă, suedezii întrețin un război psihologic. Subtil, discret, dar presărat cu amenințări. Menit să ne sperie ori măcar să ne intimideze. Doar că nici noi, de la jucători la suporteri, nu suntem atât de naivi încât să cădem într-o asemenea capcană. În ciuda vulnerabilităților sale, poporul român nu-i unul de rasiști, nici vorbă!

Deși outsideri, îi putem învinge pe suedezi și apoi da marea lovitură la Madrid. Să nu pierdem acolo, fiind o prostie fără margini să-și închipuie cineva că spaniolii, deja calificați, ne vor dărui un punct. Niciodată. Nimeni nu mai face cadouri în fotbalul actual. Ca atare, vom fi obligați să-l cucerim, iar pentru asta va trebui să credem în forțele noastre. Hai, România!