Nu pariez pe Lucescu!

Fiind unul dintre cei mai titrați antrenori din istorie, care a câștigat 33 de trofee în 5 țări (România, Italia, Turcia, Ucraina, Rusia), Mircea Lucescu a câștigat, evident, mulți bani.

Drept urmare, fără să fie vreun Cresus, n-ar mai avea nevoie să lucreze. Mai ales că în iulie viitor, pe 29, va împlini 75 de ani. Adevărat e și că a pierdut destui bani. În afaceri n-a mai cunoscut aceleași succese. Mai nou însă, de când investește în construcții, a mai strâns ceva. A ridicat un bloc impunător în zona Ciurel, urmează să dea la cheie altul în Floreasca etc.

Cum se zice, se descurcă. N-așteaptă să-i aducă poștașul pensia. Ar putea să-și plimbe liniștit nepoții prin parc, însă nu-l lasă pasiunea. A trăit o viață întreagă în fotbal și nu concepe să continue altfel. De aceea, la 8 luni după despărțirea de naționala Turciei, pare plauzibilă reintrarea sa în circuit. Probabil, din primăvară. Îl ajută și faptul că se găsește într-o formă fizică de invidiat. Sigur că, având să încheie încă un contract, probabil ultimul din carieră, nu va mai alerga, ca-n tinerețe, cot la cot cu jucătorii. Dar va putea fi oricând director tehnic sau manager. Omul cu strategia, cu sfatul, cu viziunea.

N-am observat numai eu că vrea să se reapuce de treabă. Ca atare, câteva cluburi românești importante, dacă nu și federația, doresc să-și asigure serviciile lui. Să-l convingă să semneze. Fără să se supere, aș compara postura lui Lucescu cu cea a unei fete de măritat la ușa căreia se îmbulzesc pețitorii. Pentru că, pe lângă frumusețe, posedă și o zestre imensă. Așa cum aceasta e foarte curtată, e și Lucescu. Pentru nume, palmares și experiență.

Între grupările interesate, FCSB i-ar oferi oricare poziție din conducerea celui mai bogat club din Liga 1. La alegere. Deși tehnicianul în discuție i-a dat speranțe lui Gigi Becali atunci când, la meciul cu Mlada Boleslav din preliminariile Europa League, a intrat în vestiarul roș-albaștrilor ca să-i încurajeze, am mari îndoieli că el va merge la FCSB. Din pricină că n-a fost legat de această echipă, contra căreia a luptat mereu. Dar și deoarece se teme că, mai devreme ori mai târziu, Gigi Becali își va călca promisiunea și se va băga peste antrenor. Ceea ce Lucescu nu va accepta niciodată.

Rămân Dinamo și Rapid. Ori invers. Ambele tentante, măcar aparent, pentru unul care a înregistrat numeroase succese cu ele și de care se simte apropiat sufletește. Mici șanse însă, e o părere, nu o certitudine, să opteze pentru vreunul dintre ele. Nu-l văd aruncându-se cu capul înainte într-un bazin despre care nu știe dacă-i plin ori gol. Nici prestigiul, nici averea nu i-au picat din cer, de aceea n-ar fi de înțeles graba de a le pune în pericol.

Rapid din liga secundă pare totuși, surprinzător, o afacere mai atractivă. Deoarece e curată. Dacă nu greșesc, presupune riscuri mai mici tocmai în ideea că, spre deosebire de Dinamo, n-o pot complica alte eventuale datorii. Restanțe uitate sau chiar ascunse. Plus că Rapid va avea curând stadion modern, iar Dinamo la Sfântul Așteaptă! La rându-i, povestea cu vânzarea clubului din Ștefan cel Mare pe un leu e o simplă figură de stil. O glumă nu foarte izbutită.

În lumina acestor argumente, simplificate la maximum, n-aș paria că Mircea Lucescu va reveni în fotbalul românesc. M-aș bucura să se întâmple asta și ar fi în beneficiul general. Dar m-aș abține să pariez.