Altfel decât la Torshavn

Dacă admitem că rezultatul face legea în fotbal, atunci mai zic o dată că trebuie să aplaudăm acest 3-0 din Feroe.

Dacă însă avem în vedere și prestația „tricolorilor”, raportarea se modifică radical. Vreme de 75 de minute, până la golul lui Pușcaș, Stanciu, Hagi et Comp au jucat slab. Uneori, dezolant. Numai că, insist, totul e bine când se termină bine, deci haideți să lăsăm ce-a fost și să încercăm să anticipăm ce va fi.

Un lucru e în afara oricărui dubiu: în cazul în care băieții noștri vor evolua împotriva norvegienilor la fel ca împotriva feroezilor, adică moale și bălmăjit, atunci vor obține cu greu victoria. Sau n-o vor obține deloc, ceea ce ar însemna, inclusiv la scor egal, reducerea dramatică a șanselor de calificare. Să sperăm însă că elevii lui Contra vor reuși să arate altfel decât pe stadionul din Torshavn.

De avut în vedere că ei nu trebuie să se ia la trântă cu scandinavii, cunoscut fiind, ba și recunoscut, că aceștia sunt crescuți în spiritul unui joc de angajament, atletic. Mai degrabă fizic decât tehnic, de luptă, de încleștare. În consecință, e de dorit ca „tricolorii” să nu repete eroarea din Insulele Feroe, unde au abuzat de centrări înalte, la bătaie. Deși era clar că nu așa, cu heirup, vor străpunge apărarea supraaglomerată a adversarilor.

Abia după ce, ulterior introducerii lui Mitriță și a lui Keșeru, ai noștri au schimbat registrul și au trecut la un joc combinativ, rapid și derutant, cu pase la firul ierbii, balanța s-a înclinat definitiv către ei. Practic, către formația care știa mai mult fotbal, dar întârzia să-l producă.

Urmează o banalitate, însă adevărul e că, în măsura în care e grav să comiți o greșeală, infinit mai grav e, de-a dreptul impardonabil, să persiști în ea. S-o repeți. Personal, sunt convins că selecționerul s-a lămurit ce registru trebuie abordat marți. Pe ce drum e de mers ca acesta să nu se înfunde.

Altminteri, accidentarea lui Chiricheș, ce va absenta minimum o lună, l-a pus pe Contra într-o situație dificilă. Poate că regretă neconvocarea lui Săpunaru, de care unii îl acuză că s-a dispensat prea ușor, ori poate că nu. Indiscutabil însă că „Guriță” e silit să găsească în regim de urgență, de ieri pe azi, un fundaș central de nădejde lângă Nedelcearu, el însuși până nu demult un outsider pe postul respectiv.

Cum Contra are de optat între Ad. Rus, Burcă și I. Cristea, ultimii doi chemați peste noapte, nu ne rămâne decât să nădăjduim că va alege cât mai inspirat. Pe Ad. Rus îl recomandă cele 50 de minute fără gol bifate lângă Nedelcearu în Feroe, atât că selecționerul a demonstrat că-i un tip imprevizibil. Capabil de mișcări surprinzătoare. La mijloc, în situația în care va apela la experiența lui Deac, la sângele rece al clujeanului, atunci pare logic să nu înceapă cu Ianis, dar și aceasta e o decizie dificilă.

Apropo de Ianis, deși acesta a jucat la Torshavn în nota echipei, s-a creat în jurul lui o atmosferă de neîncredere, ba și de ostilitate, pe care n-o înțeleg. Nu-i normal să constituie un privilegiu faptul că ești fiul legendarului Gică Hagi. Dar nici drept nu-i să constituie un handicap, o piedică, pentru că ești mereu comparat cu tatăl tău.

Rezumând, nu încape îndoială că „tricolorii” nu-s mai voinici ca norvegienii, nu-s mai vânjoși. De aceea trebuie să fie mai abili, mai inteligenți. Dacă nu vă deranjează termenul, mai vicleni. Trebuie să fie și vor fi, nu?