De necrezut! 

Vă imaginați că am văzut mult fotbal la viața mea, dar niciodată, chiar niciodată, un meci de genul celui pe care "tricolorii" noștri U21 l-au câștigat în fața englezilor!

Un meci care a început ca unul normal, dominat mai întâi de ai noștri, apoi de insulari, dar care s-a terminat într-o manieră de necrezut, uluitoare.

Am început să scriu aceste rânduri și pentru că în ultimele 17 minute s-au marcat toate cele șase goluri, am renunțat la orice ciornă. Agitat și fericit, mă plimb acum prin cameră și dictez această încercare de comentariu, parcă așteptând dintr-o clipă în alta să mai pice un gol!

Adevărul e că, după un început furibund, băieții noștri au lăsat-o mai moale și insularii, veniți la Cesena cu apa la gât, au preluat inițiativa și au pus presiune. Conștienți că încă un pas greșit după cel cu francezii i-ar obliga să spună good bye turneului final. Sincer fiind, împotriva cursului jocului, Pușcaș a deschis scorul din penalty (faultat Fl. Coman), numai că avantajul băieților lui Rădoi n-a durat decât câteva minute. La 1-1, care ne menținea pe noi în cursa pentru semifinale și, implicit, pentru JO 2020, dar care-i trimitea pe britanici acasă, elevii lui Rădoi au apărat eroic un egal care părea să-i mulțumească.

Ianis Hagi însă a făcut repede 2-1, avantaj care n-a ținut iarăși decât un minut! După aceea, și-a intrat în rol Florinel Coman, ajutat și de portarul Henderson la golul de 3-2, care a înscris și golul patru, menit să consfințească o izbândă epică, fără exagerare, excepțională.

Din nou mi-e greu, se repetă istoria după Croația, să remarc un jucător sau altul. E obligatoriu însă să-l aplaud furtunos, alături de cei 7.000 de compatrioți din tribuna de la Cesena, pe portarul Ionuț Radu, un veritabil înger păzitor. Note maxime pentru Ianis și pentru Pușcaș, pentru Pașcanu și pentru Cicâldău, pentru Coman și întreaga formație. Care a avut, de acord, și un dram de noroc la bara lui Abraham de la 3-2, care n-a mai sedus ca la 4-1 cu Croația, dar care ne-a făcut să fim încă o dată mândri de ea. Pentru că a știut să creadă, să sufere, să lupte și să spere.