Dragoste trădată

Turul barajului pentru L1 a stârnit un interes neobișnuit la Cluj, unde 23.564 de spectatori au asistat, dezolați, la victoria oaspeților.

Hermannstadt a învins-o pe U cu 2-0 și, să zic așa, și-a urcat sacii în căruță. Ca unul care am urmărit „Șepcile roșii” evoluând în mai multe meciuri, ultima oară pe viu la Clinceni, mă îndoiesc că vor răsturna la Sibiu rezultatul consemnat duminică. În fotbal însă, nimic nu-i imposibil.

Recent, au demonstrat asta Roma, Liverpool și Ajax. Ba chiar, când Roma a eliminat-o acasă pe Barcelona în 2018, după 1-4 pe Camp Nou, actualul antrenor al studenților, Bogdan Lobonț, figura în lotul formației capitoline. Trăind experiența de-atunci, el speră ca băieții lui, pe care nu-i supărat, deoarece „au făcut ce le-am cerut”, să câștige manșa secundă la scor și să promoveze.

Amânând discuția profesională și înainte să revin asupra declarațiilor lui Lobonț, remarc asistența surprinzător de mare de pe Cluj Arena. Conform statisticii lui Liviu Manolache, expertul GSP, numai 5 partide din Liga 1, din 268 disputate în sezonul abia încheiat, s-au bucurat de mai mulți spectatori! Ceea ce confirmă că U e o echipă foarte iubită. Chiar mai iubită în orașul de pe Someș, să mă scuze campionii României, decât CFR!

Evident că și miza întâlnirii a atras publicul. Întrucât, pe parcursul precedentei sale stagiuni de L1, în campionatul 2014-2015, U a înregistrat o medie a suporterilor de doar 3.700. Detaliul că unii dintre cei 23.564 n-au rezistat presiunii și eșecului, drept pentru care au invadat terenul, au întrerupt meciul preț de câteva minute și, încă mai grav, s-au încăierat cu organele de ordine, a urâțit o după-amiază începută frumos. Nu insist, vreau să rețin numai ce merită, nu dragostea trădată și nici ieșirea unor huligani. Altminteri, nici nu mă mir foarte tare. Asemenea dumneavoastră, știu bine că nu există pădure fără uscături.

Mi-a plăcut optimismul lui Lobonț: „Cum au reușit ei să ne bată, putem și noi miercuri!”. Din ce-am văzut la lucru, o garnitură a „Șepcilor roșii” greoaie și previzibilă, parcă blocată, cu 4-5 jucători aproape de finalul carierei, mai degrabă rămân rezervat. Pe lângă o doză de noroc, căci a înscris ambele goluri în 120 de secunde și pe erorile adversarilor, în special la golul 2, Hermannstadt s-a dovedit echipa mai organizată. Mai realistă, mai așezată.

Fără să risc vreun pronostic pentru retur, apreciez că trupa lui Miriuță a luat un avantaj decisiv. Sigur că, vorba antrenorului sibian, „Va fi foarte greu miercuri”, dar senzația e că zarurile au fost aruncate. E o părere, nicidecum un verdict.

Spuneam că atitudinea lui Lobonț m-a impresionat. Ce anume? Încrederea lui, contrazisă de tabela de marcaj, că se poate. Că nu-i totul pierdut, deși chiar pare pierdut. Că se cuvine încercat. Că atât timp cât mai pâlpâie o șansă, fie ea foarte mică, n-ai voie să te predai, ci datoria să visezi și să lupți. Asta a învățat „Pisica” într-un deceniu și jumătate trăit la cluburi de anvergură din străinătate, la Ajax, la Fiorentina și la Roma. E și ceea ce, evit să patetizez, trebuie să învățăm noi de la el în materie de implicare, de angajament. În fotbal și nu numai.