Avocații lui Daum
Aflu că, surprinzător, câțiva internauți au redeschis pe blogul meu subiectul Christoph Daum.
În principal, spre a-mi reproșa pe un ton agresiv că l-am dat afară pe fostul selecționer. Surprinzător, deoarece s-a scurs aproape un an și jumătate de la demiterea neamțului, pus pe liber însă nu de subsemnatul, care n-a avut și n-are atâta putere, ci chiar de FRF. De către membrii Comisiei Tehnice.
Le-a revenit lui Mihai Stoichiță și colegilor lui din CT ingrata misiune de a-i arăta ușa lui Daum. Altfel spus, de a scoate castanele băgate în foc de alții.
Asta într-un moment în care, deși îl lăsaseră din brațe, nici președintele Burleanu și nici cei din anturajul său, în frunte cu consilierul Andrei Vochin, nu și-au asumat public greșeala angajării antrenorului german.
Sigur că e dreptul fiecăruia să simpatizeze pe cine vrea. La fel, să regrete pe cine vrea. Personal însă, cât de îngăduitor aș încerca să fiu, nici în ruptul capului nu înțeleg ce argumente ar putea invoca avocații lui Daum. Și ce avocați, dispuși să meargă până în pânzele albe pentru clientul lor, să se sacrifice pentru el!
Dacă respectivii pot fi subiectivi, mă gândesc că pot fi și eu. De aceea, refuzând să emit păreri, voi recurge la statistică, un capitol imposibil de contrazis. Conform acesteia, în cele 431 de zile ale mandatului lui Daum, naționala României a susținut 10 meciuri. Cum a câștigat 3, a terminat la egalitate 3 și a pierdut 4, a realizat 12 puncte din 33 posibile. Rezultă un procentaj de succes sub 37 la sută, foarte mic în raport cu salariul net de 45.000 de euro pe lună primit de fostul selecționer. Și, în general, cu condițiile oferite acestuia. Între care cazarea la Radisson Blu, hotel de 5 stele din centrul Bucureștiului, care a costat federația lunar cam cât ia Miriuță salariu de la Hermannstadt!
Din păcate, reprezentativa lui Daum a ieșit prematur din cursa de calificare la CM 2018, pe care a încheiat-o pe locul 4 în grupă, după Polonia, Danemarca și Muntenegru. Totodată, s-a prăbușit în clasamentul FIFA Coca-Cola de pe poziția 23 în iulie 2016 pe 41 în septembrie 2017! N-avem a face aici cu opinia lui Ioanițoaia ori a altcuiva. Vorbim despre adevăruri imposibil de negat.
Când am observat că naționala n-a câștigat nicio întâlnire jucată 11 la 11, învingând exclusiv în superioritate numerică, mi s-a replicat că n-a fost vina antrenorului că adversarii au rămas în 10. Evident că n-a fost. Vina lui Daum, plasată în afara oricărui dubiu, e că n-a câștigat restul meciurilor! Tocmai de aceea, nu omul Daum, uneori simpatic, m-a deranjat. Antrenorul m-a dezamăgit.
Înainte de a fi demis, neamțul anunța, arogant, că nu l-ar afecta o eventuală mazilire. Pasămite, avea o grămadă de oferte, inclusiv una de milioane de euro din lumea arabă! Bizar, s-au scurs 16 luni de la despărțirea de FRF și pe Daum nu l-a angajat nimeni! De altfel, înainte de a-i convinge pe Burleanu și pe Vochin cât e de valoros, a stat pe tușă, după Bursaspor, alte 28 de luni! Zău așa, ce se mai bat cluburile să-l ia pe Daum, e o concurență pe viață și pe moarte!
Considerând lipsită de rost orice polemică pe tema în discuție, reproduc ce-am auzit de la un președinte din Liga 1, persoană serioasă, de încredere. Acesta relata că un impresar străin i-a povestit că Daum îl rugase, înainte de a bate palma cu FRF, să-i găsească o echipă în Turcia. Eventual, și din liga secundă, dar să-i dea minimum 10.000 de euro pe lună. Generos, Burleanu i-a dat 45.000, pe care I-a meritat din plin. Ori nu?