Vrea să dea ceva înapoi

N-am crezut că Ionuț Lupescu va pleca din Elveția pentru a candida la președinția FRF. Am scris că mă îndoiesc să dea cioara din mână pentru vrabia de pe gard.

Vrabia însemnând un salariu de 300.000 de euro anual ca Managing Director Tehnical Development al UEFA, dar și o vilă în stațiunea Gland de pe malul Lacului Leman. Localitate în care își au reședința, printre alte celebrități, nefericitul multiplu ex-campion mondial de automobilism Michael Schumacher și moștenitorii miliardarului Ingvar Kamprad, fondatorul firmei suedeze Ikea, decedat luna trecută.

Când renunți la o asemenea viață, firește că îți trebuie și acordul familiei. Asta ca lămurire pentru cei obișnuiți să caute noduri în papură, indignați că, înainte de a fi anunțată oficial de către Ionuț, vestea intrării lui în cursa electorală a apărut pe Facebook-ul soției. A susține, fie și cu jumătate de gură, că Lupescu a așteptat permisiunea nevestei, căci la el în casă cântă găina, nu-i doar o exagerare ori o bârfă. E chiar o mojicie.

Altminteri, treaba lui dacă a făcut ori nu un sacrificiu. După propria-i mărturisire, a simțit nevoia să restituie ceva fotbalului românesc, grație căruia a ajuns, simplificând la maximum, șeful unor antrenori reputați precum Ferguson, Wenger ori M. Lucescu. Cert e că, plecând de bunăvoie de la Nyon, Ionuț n-a riscat puțin. Ideea că va fi susținut politic să câștige scrutinul din 18 aprilie mi se pare însă discutabilă, căci nimeni, indiferent de poziția din PSD sau în Guvern, n-are cum să-i asigure succesul.

De acord că poate primi o mână de ajutor. Dar de aici și până la a primi o garanție de drum foarte lung. Ca să nu mai zic că o susținere pe față, explicită, nu i-ar servi la imagine. Dimpotrivă. Atunci am gândi că sprijinul politic de care bănuim că s-a bucurat Burleanu a fost rău, iar cel ce i se va oferi lui Lupescu a devenit bun?! N-ar fi logic și nici fair să judecăm două cazuri asemănătoare cu măsuri diferite.

În ciuda întârzierii cu care începe campania, Lupescu e identificat drept liderul opoziției. Dovadă că Florin Prunea și Cristi Balaj, care se manifestaseră ca adversari ai lui Burleanu, Prunea chiar agresiv, nu vor mai concura. Ei se vor alătura echipei Kaiserului, care va trebui să-i convingă însă pe votanți să ridice mâna pentru Ionuț. Cum de partea lui Lupescu mai sunt Hagi și Gică Popescu, Răducioiu, Stelea, Dorinel și alți membri ai Generației de Aur, misiunea de mai sus pare floare la ureche. Greșit, ea nu e deloc așa.

Într-un moment în care, dintre ceilalți candidați, numai Marcel Pușcaș va avea un cuvânt de spus, grație unei poziții realiste și a unui program serios, nu și „exoticii” Sorin Răducanu, Victoraș Iacob și Adrian Teodorescu, ale căror șanse se prefigurează (să mă scuze) egale cu zero, Răzvan Burleanu se găsește, părerea mea, în pole-position. Pornește favorit pentru că va aborda scrutinul din funcție, iar asta presupune că nu va da de la el, precum restul contracandidaților, ci de la FRF. Ce-i va costa pe alții, deplasări, publicații, reuniri etc, va fi gratis pentru el.

Burleanu nu trebuie subestimat și deoarece a lăsat loc de bună ziua cu precădere la nivelul copiilor și juniorilor, al ligilor inferioare. Abil, a compensat lipsa priceperii prin amabilitate. Mai exact, prin uși deschise și cafele aburinde, menite să-i încânte pe anonimii mai rar băgați în seamă de Mircea Sandu. Vom mai vorbi pe această temă. Până atunci să notăm că Lupescu va fi obligat să-i întoarcă pe cei ce au iscălit adeziuni pentru Burleanu. Dacă nu va reuși, fotbalul își va continua deriva. Adică își va merita soarta.