De profesie mincinos

Continui să scriu despre Răzvan Burleanu pentru a dovedi că individul, președinte în exercițiu al FRF și candidat la scrutinul din 18 aprilie, e un palavragiu.

Care, înainte de a fi ales pe 5 martie 2014 printr-un concurs de împrejurări favorabil, a promis marea cu sarea și n-a făcut aproape nimic. Pentru a spulbera orice dubiu, voi folosi în cele ce urmează chiar declarațiile celui în cauză. Pur și simplu, le voi reproduce. Presat de spațiu, nu voi epuiza însă subiectul, de aceea voi reveni.

1. Când s-a lansat în campania electorală pentru alegerile pe care le va câștiga, Burleanu a afirmat că, pe timpul mandatului său, echipa națională „va ocupa o poziție între primele 10 din lume”. Ea se afla la data aceea, conform ierarhiei FIFA consemnate pe 13 martie 2014, o săptămână după succesul lui Burleanu, pe locul 22 mondial. În prezent ea se găsește pe locul 41, clasament întocmit pe 27 decembrie 2017. Concluzia? Reprezentativa României nu doar că n-a progresat, cum se bătea cu pumnii în piept habarnistul de la FRF, ci chiar a regresat. Clar că Burleanu nu s-a ținut de cuvânt. Doar a indus în eroare.

2. Cu același prilej, omul a mai oferit o mostră de gândire cețoasă, lipsită de logică. A spus: „Mircea Sandu n-ar trebui să-și aroge niciun merit în ceea ce privește succesul echipei naționale din anii ’90, acest lucru fiind posibil datorită managementului din anii ’80”. Peste numai câteva fraze s-a contrazis însă singur, în stilul lui Gâgă: „Membrii afiliați trebuie să aleagă între o mentalitate de clan, subjugată unei mentalități din anii ’80, corelată cu acea dimensiune de bișniță din anii ’90, căreia i se opune un management responsabil, bazat pe criterii de performanță”. Despre ce performanțe a înregistrat administrația Burleanu ne-am lămurit mai devreme, jale, nu altceva! Rămâne însă întrebarea cum trebuie apreciat managementul din anii ’80, ca bun ori ca rău?! Ar fi timpul să se hotărască Ciurli Burli.

3. Dacă e vorba despre clan, mai bine era ca impostorul să tacă. Eventual, să bage capul în pământ, în ideea că el a adus la conducerea FRF o gașcă paralelă cu fotbalul. Străină de el. Formată din colegi de serviciu (secretarul general Radu Vișan) sau parteneri de afaceri (secretarul general adjunct Gabriel Bodescu). Special pentru Bodescu, RB a înființat un post care nu exista în organigramă.

4. Apropo de Mircea Sandu, care a comis destule greșeli, culminând cu abuzul dezafilierii Craiovei. Nu l-am ridicat în slăvi nici atunci, nici acum, dar adevărul e că la calificarea „tricolorilor” la Euro 2016, în urma căreia Ciurli Burli și-a îndesat în buzunar 92.000 de euro primă, a contribuit și Sandu. El a pregătit campania, el l-a numit pe Pițurcă, selecționerul care a luat 7 puncte din trei meciuri, două disputate afară, în Grecia și în Finlanda. Piți a deschis drumul spre turneul final din Franța.

5. A mai făgăduit Burleanu că, în mandatul lui, Liga 1 va avea 18 participante. Că Liga 3 va fi transformată în competiție de amatori. Că jucătorii cu peste 300 de partide în primul eșalon vor primi pensii. Că măcar o femeie va fi cooptată în Comitetul Executiv etc, promisiuni din care n-a realizat niciuna. Vorbe goale, praf aruncat în ochii opiniei publice.

6. Iată un ultim citat din habarnistul fruntaș, cuvinte menite să ilustreze infinita capacitate a acestuia de a minți: „În momentul de față (n.a în 2014), FRF are un aparat stufos, obez, are 132 de angajați”. Astăzi, după restructurarea operată de demagogul-șef, federația numără 182 de salariați, cu 40 la sută mai mult! Qed.