Pe picior de plecare

„Selecționerul a pierdut inclusiv încrederea celor care au insistat pentru aducerea sa, iar Comitetul Executiv FRF ar putea opta, miercuri, pentru rezilierea contractului”, nota Adevărul pe 17 iulie, anticipând că zilele lui Daum ar fi numărate. Până să ajungă la […]

„Selecționerul a pierdut inclusiv încrederea celor care au insistat pentru aducerea sa, iar Comitetul Executiv FRF ar putea opta, miercuri, pentru rezilierea contractului”, nota Adevărul pe 17 iulie, anticipând că zilele lui Daum ar fi numărate. Până să ajungă la judecata CEx, tehnicianul german trebuia să prezinte un raport de activitate în fața Comisiei Tehnice, pentru ca ulterior, în funcție de aprecierea forului condus de Mihai Stoichiță, Comitetul Executiv să decidă asupra viitorului lui. Daum să rămână ori să plece. Albă ori neagră.

În Comisia Tehnică lucrurile s-au petrecut precum am prevăzut în articolul „Castanele din foc”, apărut în ediția din 14 iulie a Gazetei. În sensul în care, prefăcându-se că n-a înțeles ce se vrea de la el, Daum a ținut o prelegere despre pregătirea mentală a „tricolorilor” (chelului îi trebuia tichie de mărgăritar!), în vreme ce membrii CT au evitat, logic, să adopte o poziție fermă. Doar Marcel Pușcaș a îndrăznit să formuleze critici la adresa selecționerului, însă vocea lui s-a pierdut în atmosfera de somnolență a ședinței.

De ce era logic ca lucrurile să decurgă așa? Deoarece n-ai cum să le pretinzi unor tehnicieni cu CV sărăcăcios, gen ilustrul anonim Sandu Tăbârcă, ditamai secretarul Comisiei!, să-și exprime părerea despre unul care a câștigat în carieră titluri de campion în 3 țări. Pe de altă parte, argumentul cel mai important, de ce era nevoie să ia poziție CT, atât timp cât ea n-a fost deloc consultată la numirea lui Daum, nu i s-a cerut opinia?! Scriam pe 14 iulie și repet: să-l dea afară pe neamț cine l-a adus! Burleanu, Vochin și cei din jurul lor să nu fugă de răspundere, să nu-i pună pe alții să scoată din foc castanele băgate de ei!

Cum Comisia Tehnică a scăldat-o din decență, din diplomație ori din amândouă, probabil că și Comitetul Executiv de joi, 27 iulie, va adopta aceeași poziție. Nu că Daum, vinovat că a dus România pe locul 4 în grupa preliminară și că a compromis iremediabil șansele de calificare la Mondiale, n-ar merita destituit. Ar merita din plin pentru că a ratat repede, ba chiar într-o manieră penibilă, obiectivul stipulat în contract. A fost instalat cu fast și plătit regește ca să ducă „naționala” la turneul final din Rusia 2018, nu ca să bată apa în piuă despre antrenamentul mental! Întrucât nu și-a atins obiectivul, normal era să aibă demnitatea să demisioneze. Să accepte, tare gluma!, una din ofertele de milioane de euro cu care-l asaltează țările arabe, să tragă ușa după el! Numai că, să-mi fie cu iertare, nici nemții nu mai sunt cei de odinioară, dacă realizați ce zic.

Mă îndoiesc sincer că mazilirea lui Daum cu 3 luni înaintea terminării contractului, care expiră la încheierea preliminariilor CM (ultimul meci pe 8 octombrie în Danemarca), ar reprezenta cea mai bună soluție. Dacă s-ar conveni asupra rezilierii imediate și de comun acord, cu Daum și cu stafful său tot ar trebui cheltuit, calculând și taxele, peste jumătate de milion de euro. Ceea ce FRF, cu o vistierie prin care suflă vântul, nu-și poate permite. Până să fim exigenți, s-ar cuveni să fim realiști.

Cu alte cuvinte, Daum să continue până în noiembrie, după care să-și vadă de drum. În condițiile în care a vorbit mult și a făcut puțin, n-ar exista eroare mai gravă decât să i se propună prelungirea contractului. Sper însă că nici măcar Burleanu nu mai e așa ușor de păcălit. S-a fript cu ciorbă, deci ar trebui să sufle și-n iaurt.