Blatul de la Giurgiu

Ieri, Costin Ștucan a publicat în Gazetă un articol incitant, cu titlul „A fost blat sau nu la Astra-Viitorul?”. 

Cu trimitere la faptul că în partida de Cupa României de la Ovidiu a câștigat Astra cu 3-1, iar în cea […]

Ieri, Costin Ștucan a publicat în Gazetă un articol incitant, cu titlul „A fost blat sau nu la Astra-Viitorul?”. 

Cu trimitere la faptul că în partida de Cupa României de la Ovidiu a câștigat Astra cu 3-1, iar în cea de Liga 1 de la Giurgiu, disputată 4 zile mai târziu, a învins cu 2-1 Viitorul, Ștucan a pus o întrebare mai degrabă retorică. Fără s-o spună deschis, tânărul meu coleg a sugerat că echipele s-ar fi înțeles asupra rezultatelor. Altfel, CS nu s-ar fi referit la niște meciuri dubioase ale formației lui Hagi și nici n-ar fi citat opinii, precum a lui Cornel Dinu, care să-i sprijine argumentația.

Deși lipsit de probe, e dreptul lui Ștucan să aprecieze că pe malul Dunării s-a consumat o întâlnire așa-zis strategică. Dreptul lui și al nenumăraților internauți, majoritatea fani roș-albaștri, care au încins netul cu acuzații ca „reciprocitate oribilă”, „vânzare pe față”, „rușine istorică”, „aranjament ordinar” etc. Acum, având să exprim o părere diferită de cele de mai sus, vă invit să realizați ce tristă ar fi lumea în care trăim, cât de monotonă și de plictisitoare, în situația în care am gândi toți la fel!

Cei care acreditează ideea blatului neglijează un element esențial. Detaliul că, în raport cu meciul 1, Hagi a schimbat jumătate de echipă la Giurgiu, unde i-a titularizat pe Râmniceanu, Benzar, Nedelcu, Purece, Chițu și Fl. Coman. Niciunul dintre aceștia n-a început la Ovidiu, partidă în care Benzar, Purece și Chițu au intrat pe parcurs. De aici trebuie trasă concluzia că Hagi a acordat Ligii 1 o mai mare importanță decât Cupei. De aceea a menajat câțiva jucători în întâlnirea de acasă, dar i-a introdus în deplasare. Mă îndoiesc că-i putem reproșa patronului-manager-antrenor al Viitorului, actualmente lider în play-off, că și-a propus ca obiectiv prioritar câștigarea campionatului. În locul lui, nu cumva și noi am fi ales același drum?

Dincolo de unele rezultate bizare ale Viitorului, revin imediat asupra chestiunii, nu cred că s-a fumat pipa păcii la Giurgiu, asta deoarece nu pricep ce interes ar fi avut Șumudică și Astra să facă jocul adversarului. Una că Șumudică e foarte orgolios, adevărat, și anti-stelist, alta că dacă Astra ar fi bătut-o pe Viitorul și după aceea pe FCSB, meci programat joi seară, ea ar fi reintrat cu șanse serioase în cursa pentru titlu. Ca unul care nu-l cunosc pe Șumi de ieri, de azi, știu că-și dorește cel mai tare și mai tare să câștige încă o dată campionatul, e visul lui. Or, pierzând cu Viitorul pe teren propriu, și-a luat adio de la titlu. Oare ar trebui ca noi să judecăm că Șumudică a avut mai mare grijă de Hagi decât el însuși, de parcă fiecăruia i-ar fi mai aproape cămașa altuia?! Judecată strâmbă, nu?

Alt element care mă îndeamnă să apreciez că la Giurgiu s-a jucat corect e acela că Hagi nu-i tipul dispus la mânării, la aranjamente. Vorba lui Contra, „Hagi face o treabă extraordinară la Ovidiu și nu-i normal să încercăm să-i luăm din merite”. În plus, chiar Gigi Becali, cel dintâi păgubit de un eventual pact Astra – Viitorul, a respins ferm ideea, fiind gata să bage mâna în foc că n-a fost nimic regizat în confruntările amintite. La stilul lui, numai să fi mirosit ceva și latifundiarul s-ar fi împăunat că lui nu-i scapă nimic și nu poate fi păcălit, ar fi dat show!

De acord că Steaua-Viitorul din 2013, 2-5, în urma căruia echipa dobrogeană s-a salvat la potou, a părut cusut cu ață albă și a constituit o surpriză de proporții. Numai că, de pildă, succesele obținute recent de Astra în Europa League la Londra și la Viena, chiar la Plzen, s-au inclus în aceeași categorie a „bombelor”, iar ele n-au mai indignat pe nimeni! Să bănuiești și să speculezi e ușor, mai greu e să dovedești. Acolo lucrurile se încurcă rău.