O seară frumoasă

Steaua a plecat, cunoaşteţi motivele, ca mare favorită în derby-ul cu Dinamo. Şi, spre lauda ei, și-a onorat statutul și cartea de vizită, numai că s-a desprins mai greu decît şi-au închipuit suporterii ei. În faţa unui adversar lipsit de […]

Steaua a plecat, cunoaşteţi motivele, ca mare favorită în derby-ul cu Dinamo. Şi, spre lauda ei, și-a onorat statutul și cartea de vizită, numai că s-a desprins mai greu decît şi-au închipuit suporterii ei. În faţa unui adversar lipsit de Latovlevici şi Rusescu, unul menajat, altul indisponibil după cotul în ochi primit de la Mureşan, formaţia din Ştefan cel Mare a început mai bine, mai curajos. Surprinzător, outsiderul a obţinut trei cornere consecutive în debutul întîlnirii şi a irosit, prin Alexe, o şansă deosebită de a marca.

Parcă traumatizată de întîmplările de la Tîrgu Mureş, campioana n-a părut în apele ei minute în șir. Incomodată de aşezarea avansată şi agresivă ordonată de Stoican, ea şi-a amînat demonstraţia de forţă, ba a mai şi suferit. Rămaşi fără spaţii, mingicarii ei, în frunte cu Sînmărtean, au preferat baloanele lungi care nu prea şi-au găsit adresanţii. Tot Dinamo a ratat o dublă ocazie în aceeaşi fază, Bilinski şi Matei, apoi Keşeru a respins de pe linia propriei porţi şi, în careul celălalt, i-a oferit lui Marc prilejul unui reflex de aviator.

În ciuda desfășurării echilibrate, repriza s-a încheiat în avantajul roş-albaştrilor! În prelungiri, Szukala a înscris cu capul după o lovitură liberă, Steaua dovedind din nou că stăpîneşte la perfecţie lecţia fazelor fixe. Cum Dinamo a fost uneori echipa mai vie, chiar mai periculoasă, un scor egal ar fi reflectat mai corect evenimentele de pînă la pauză. Experienţa Stelei şi-a spus însă cuvîntul, iar experienţa presupune sînge rece şi luciditate. Altfel zis, valoare, clasă.

Partida s-a reluat în acelaşi ritm alert, pe contre, cu faze şi ratări mutate de la o poartă la alta. Varela n-a reuşit să mărească diferenţa, iar Rotariu, introdus în disperare de cauză, să restabilească egalitatea. Băieţii lui Gâlcă şi-au reamintit că posesia e specialitatea lor și au dat drumul la pase, iuţi, înşelătoare, victorioase. Plusului ei de tehnică şi de fantezie, Dinamo i-a răspuns cu o risipă de energie împinsă către sacrificiu, care însă n-a mai ajutat. În doar două minute, Steaua s-a desprins imperial la 3-0 prin golurile lui Papp şi Keşeru, diferenţă la care derby-ul s-a tranşat cu un sfert de ceas înaintea fluierului final. Succes clar, indiscutabil, răsplată meritată de o echipă superioară. Dinamo în creştere, dar mai are de aşteptat.

„Centralul” Cristi Balaj, care nu mai zîmbeşte de cînd, stupefiant!, CCA l-a trecut ultimul pe lista FIFA, a condus ca la carte. Impecabil. Maniera lui de a nu opri jocul pentru orice mărunţiş, în ideea că fotbalul e sport de bărbaţi, nu de domnişoare, a contribuit la realizarea unui spectacol de ținută, agreabil. Pe care, logic, peste 40.000 de spectatori l-au gustat din plin.