Un tupeist

Dacă pentru orice tehnician pledează rezultatele, atunci Doru Isac n-are cu ce se lăuda pînă la 52 de ani, chiar n-are! Nu-l recomandă recentul 0-6 suferit în Anglia de selecționata Under 19, la timona căreia a ajuns pe bază de […]

Dacă pentru orice tehnician pledează rezultatele, atunci Doru Isac n-are cu ce se lăuda pînă la 52 de ani, chiar n-are! Nu-l recomandă recentul 0-6 suferit în Anglia de selecționata Under 19, la timona căreia a ajuns pe bază de dosar, dar trebuie că a contat faptul că i-ar fi fost asistent lui Wenger în Japonia. Isac a obținut acolo, la Universitatea Chukyo din prefectura Aichi, diploma de “doctor în analiza cognitivă a fotbalului”.

Dincolo de amănuntul că universitatea menționată, particulară și înființată în 1954, se înscrie alături de alte 55 ce funcționează în zona Aichi, informația de mai sus nu se confirmă, e mincinoasă. Conform CV-ului lui Arsene Wenger, dar și arhivei clubului Nagoya Grampus Eight, francezul a plecat de la NGE pe 30 septembrie 1996, în vreme ce românul a devenit director tehnic la Grampus, potrivit pro-priei versiuni, anul următor, în 1997!

Întrucît cei doi n-ar fi avut cum să se întîlnească, Isac o fi asistat la vreun antrenament al lui Wenger și atît. Logic, în calitate de “technical director”, cum se autoprezintă, trebuia să-i fi fost șef lui Wenger, ceea ce nu-i de crezut! E bună doar de glumă.

În fine, probabil că la fel de reale sînt și titlurile de campion pe care Isac pretinde că le-a cîștigat la juniori în Japonia, în Singapore, în Arabia Saudită și în Qatar. În măsura în care, avansat ditamai lectorul la Școala de Antrenori a FRF alături de nu mai puțin reputatul Mario Marinică, doctorul Isac posedă vreo dovadă a succeselor sale, îi stăm la dispoziție.

De neînțeles însă cum unii care n-au antrenat niciodată, deși Marinică a trecut pe la Rocar și pe la Cimentul Fieni, îi învață pe alții să antreneze!, dar vom mai dezbate subiectul. N-aș fi insistat nici asupra lui Isac dacă acest no name n-ar fi sărit la gîtul lui Gică Hagi într-un interviu găzduit de prosport.ro.

Fără să realizeze ridicolul la care se expune, Isac a declarat, uluitor, că nu se uită la meciurile din Liga 1, fiind pesemne ocupat să-i citească pe Schopenhauer și pe Kant!   Deraiază de-a binelea atunci cînd se înfierbîntă: “delirul pe care îl are Hagi este acceptat. El știe tot. Poate să fie critic literar, să vorbească despre Iliada, poate să fie doctor, să vorbească despre patologia cancerului de col uterin și să vorbească despre Pițurcă. Că el știe. Asta e drama cea mare, că îl acceptă societatea”.

Indiferent ce părere ai despre Hagi, cu care eu însumi m-am ciorovăit uneori, că-l consideri cel mai bun jucător tricolor din istorie sau nu, trebuie să-l respecți pentru ce a făcut și ce face în fotbal. Nu te împiedică nimeni să-l contrazici. Ești liber să-l și contești, să zici că n-are stofă de antrenor, dar ai datoria să nu-l insulți. Te obligă amintirea numeroaselor bucurii pe care Gică le-a oferit românilor de-a lungul timpului. Iată de ce orice om cu capul pe umeri se miră, sau chiar se indignează, cînd citește elucubrațiile lui Doru Isac, produsele unei gîndiri lipsite de logică, de măsură, de decență. Care greșește confundînd tupeul cu valoarea și invers.

Spre finalul dialogului invocat, Isac a ținut să precizeze, faraonic, că “am venit în România să excelez”. Pînă acum, luînd în calcul bătaia din Anglia și interviul din ProSport, nu și-a atins deloc scopul. A reușit să se facă însă de rîs. Asta da, din plin.