Pisica şi şoarecele

Marele derby dintre Dinamo şi Rapid a existat numai pe hîrtie. Pe teren, liderul Ligii I s-a impus clar, confortabil.

Tanti Vivi, despre care scriam sîmbătă, s-a stins duminică în zori. Fiind rapidistă, Dumnezeu a ferit-o să sufere alături de […]

Marele derby dintre Dinamo şi Rapid a existat numai pe hîrtie. Pe teren, liderul Ligii I s-a impus clar, confortabil.

Tanti Vivi, despre care scriam sîmbătă, s-a stins duminică în zori. Fiind rapidistă, Dumnezeu a ferit-o să sufere alături de echipa favorită, asta pentru că derby-ul din Ştefan cel Mare n-a existat decît pe hîrtie. În realitate, Dinamo A FĂCUT LEGEA, surclasîndu-şi adversarul. Liderul a etalat un fotbal de calitate, pe alocuri sclipitor, cu care Rapidul n-a ţinut pasul.  „Dacă Dinamo va continua aşa, n-o mai prinde nimeni!”, a recunoscut preşedintele stelist Argăseală. Corect, căci roş-albii au reuşit nu doar cel mai convingător meci din actualul sezon, ci şi unul de anvergură, cu stil, demn de Champions League.

Transformînd întîlnirea într-un joc de-a pisica şi şoarecele, Dinamo a învins clar, detaşat. Spre lauda componenţilor ei, cu o remarcă în plus pentru Torje, Dănciulescu şi M. Niculae, dar şi graţie lui Rednic. Care a mutat ca un şahist de superclasă, exact ce trebuia. Fără excepţie, cărţile lui s-au dovedit CÎŞTIGĂTOARE.

„Puriul” l-a oprit pe Blay de la scara avionului şi l-a titularizat în dauna lui Scarlatache. A scos din mînecă asul numit Simao, o surpriză dintre cele mai plăcute. A recurs la doi închizători, senegalezii Malick şi N’Doye, imbatabili în zona centrală, pe care pur şi simplu au arat-o. A ales inspirat cînd l-a preferat pe M. Niculae lui Cl. Niculescu, iar cu Torje chiar a dat lovitura. Ex-timişoreanul a izbutit o prestaţie excelentă. Dictînd ritmul şi iuţindu-l, el a fost, după opinia mea, CEL MAI BUN de pe teren. Cum Torje rămăsese adesea dator pînă să încînte în faţa Rapidului, merită subliniată şi maniera în care l-a tratat Rednic. Cu răbdare şi, încă mai relevant, cu încredere.

De partea cealaltă, Rada a părut copleşit de importanţa derby-ului. În măsura în care lui Rednic i-a ieşit tot, lui Rada NU I-A IEŞIT NIMIC. Antrenorul giuleştean poate invoca amănuntul că Bozovici şi Djalovici s-au întors tîrziu şi obosiţi de la „naţionala” Muntenegrului. Era însă de datoria lui să sesizeze că ambii fac figuraţie. Că sînt doar la număr şi nu contează. Inexplicabil, Rada nu i-a schimbat. Adăugînd fragilitatea perechii de fundaşi centralişi inconsistenţa liniei mediane, a rezultat un Rapid anemic, pradă uşoară pentru un Dinamo puternic, hotărît, dezlănţuit.

Privitor la arbitraj, aş spune că Bogaciu a condus în general bine, dar aş observa şi că l-a ajutat meciul. Unii îi impută că n-a văzut faultul pe care M. Niculae l-a comis, da, a fost fault, înainte de a marca golul 2, al desprinderii. Fază însă foarte grea. „Centralul” a greşit la fel de grav în momentul în care nici măcar nu l-a avertizat pe J.P. Andrade, autorul unei intrări criminale, lovitură cu gheata în pieptul lui N’Doye, chiar în primul minut. Veţi zice că, de regulă, arbitrii nu iau decizii drastice atît de repede. De acord, numai că intervenţia rapidistului, fie ea şi lipsită de intenţie, trebuia sancţionată cu eliminarea. Pentru că dacă nu acorzi cartonaş roşu într-o asemenea situaţie, atunci nu mai acorzi niciodatăSigur că scorul final l-a salvat pe Bogaciu, dar să ne închipuim ce polemici  s-ar fi stîrnit dacă ar fi cîştigat Rapid, nu Dinamo!