Personajul Ionuţ Popa

Ca să afli unde şi cînd s-a născut Ionuţ Popa, trebuie să cauţi. Pentru că îţi răspunde “în localitatea in care a crescut Regele Mihai, într-o zi cu Helenio Herrera şi cu nevasta lui David Beckham, în anul în care […]

Ca să afli unde şi cînd s-a născut Ionuţ Popa, trebuie să cauţi. Pentru că îţi răspunde “în localitatea in care a crescut Regele Mihai, într-o zi cu Helenio Herrera şi cu nevasta lui David Beckham, în anul în care a murit Stalin”. Adică, la Săvîrşin, judeţul Arad, pe 17 aprilie 1953. Altfel, actualul antrenor al Politehnicii Iaşi nu s-a distins ca fotbalist. A fost însă, zîmbeşte pe sub mustaţă, golgeter la Victoria Ineu. “A însemnat ceva întrucît, pe vremea aceea, Divizia C avea nivel, nu era ultima spiţă de la roată ca azi”, îşi aduce aminte. La Ineu, tînărul Ionuţ Popa a trecut din teren pe bancă.

O dată cu încheierea uceniciei, dar şi a absolvirii IEFS-ului, a rămas în vestul ţării. Acolo a obţinut şi primele succese ca tehnician. Printre altele, a promovat în A cu UTA şi cu FC Oradea, pentru ca, după un popas la Petroşani, să aleagă, în septembrie 2004, Iaşiul. Deoarece n-a mai plecat, sfidînd distanţa de casă şi de familie, ambele lăsate la Arad, e acum antrenorul din Liga I cu cea mai mare vechime pe post. Pare să fie însă mai mult decît atît. Şi datorită unor replici savuroase, a devenit un personaj, preţuit la Iaşi, dar şi admirat. Din care motiv, recunoscîndu-i meritele de a fi menţinut Politehnica pe linia de plutire, suporterii şi-au permis să-l compare, fireşte în glumă, cu Ştefan cel Mare. Pur şi simplu, apropierea îl amuză: “Doar nişte nebuni, fie şi simpatici, pot gîndi aşa. Îmi sînt dragi, însă nu-i aprob”.

A găsit în fosta capitală a Moldovei o echipă mică şi, oricît a visat să-i schimbe destinul, n-a izbutit. Unde nu-s bani, iar la Iaşi numai primarul Gheorghe Nichita se zbate să-i procure, se ajunge foarte rar la performanţă. Ori chiar deloc. Ionuţ Popa a reuşit însă un lucru remarcabil. Serios şi cu picioarele pe pămînt, a făcut din Politehnica o formaţie vie, de luptători, pe care a învăţat-o să-şi apere şansele cu onestitate, cu îndîrjire. Ba şi să-şi depăşească uneori condiţia, dovadă că le-a învins recent, cronologic vorbind, pe Steaua şi pe CFR Cluj. Modest, şi-a văzut şi îşi vede de treabă, recomandîndu-se drept “unul care ştie cît i se întinde plapuma. Lui îi plac ironiile, dar detestă jignirile”. Întrebat despre secretul unor izbînzi totuşi neaşteptate, îşi mîngîie iar mustaţa şi cade pe gînduri. “Poate acela că nu i-am păcălit niciodată pe jucători, zice. Pentru că, dacă aş fi îndrăznit, mi-aş fi furat căciula singur. Iar la Iaşi iarna e cîteodată friguroasă şi nu-i bine să umbli cu capul descoperit. Rişti să-ţi îngheţe mintea!”.

Într-un moment în care, ca mai mereu în ultimii ani, Politehnica luptă pentru evitarea retrogradării, fără îndoială că Ionuţ Popa nu se înscrie în categoria campionilor. Sigur însă că, fără antrenori ca el, care-şi iubesc meseria în măsura în care-şi respectă adversarii, nicin-ar exista campioni.