Steaua în pericol!

Recunosc că m-am numărat printre ziariştii care au preţuit contribuţia lui Gigi Becali la revigorarea Stelei. Mai cred şi azi că, în afara sprijinului material al magnatului din Pipera, gruparea roş-albastră n-ar fi rămas o forţă în fotbalul intern şi […]

Recunosc că m-am numărat printre ziariştii care au preţuit contribuţia lui Gigi Becali la revigorarea Stelei. Mai cred şi azi că, în afara sprijinului material al magnatului din Pipera, gruparea roş-albastră n-ar fi rămas o forţă în fotbalul intern şi o firmă în cel european. În consecinţă, socotind că echipa s-ar fi descurcat anevoie, sau deloc, fără suportul actualului patron, am închis uneori ochii la excesele acestuia. Am judecat că de la fiecare om trebuie reţinute îndeobşte părţile bune, plusurile înaintea minusurilor. Mi-e teamă însă că de data asta Gigi Becali a depăşit orice limită. Nu pentru că l-a atacat pe Hagi, la urma urmei, dînd banii, era şi e dreptul lui să-l demită, cît pentru modul în care a pus problema cînd a decretat că “dacă vreau eu, pot să fiu şi antrenor la Steaua”! Nu insist, dar cum Gigi Becali nu posedă calificare de antrenor, rezultă că el a vorbit, a ameninţat şi a jignit degeaba. Paradoxal, tocmai cel care îi somează pe ceilalţi să-i arate respect ascultîndu-l orbeşte a dovedit totală lipsă de respect faţă de Hagi, ba şi faţă de istoria şi de profesia acestuia. În măsura în care bogăţia îi împinge pe unii să-şi închipuie că-s atotputernici, că le e permis orice, atunci şeful din Ghencea trebuie obligatoriu inclus în categoria acelora care şi-au pierdut simţul realităţii şi, deopotrivă, pe cel al ridicolului.

Nu-i prima oară cînd Gigi Becali iese în decor. A luat-o razna, printre altele, şi în clipa în care s-a bătut cu pumnii în piept că va difuza pe stadion numai muzică religioasă, ca s-o dea peste noapte la întors şi să afirme că a glumit. Situaţia la care s-a ajuns acum merită însă socotită şi mai gravă deoarece nu mai discutăm despre o hachiţă a investitorului, despre un moft al său. Discutăm despre maniera lui de a-i trata pe cei din jur, pînă şi pe Hagi, ca pe nişte neica-nimeni, ca pe nişte furnici, ca pe nişte umbre. Cu atît mai puţin se explică o asemenea atitudine cu cît, în visele sale de mărire, finanţatorul Stelei speră să conducă într-o zi nu doar un partid şi un club, ci chiar o ţară. Or, ca politician, s-ar cuveni să ştie că există lucruri pe care nu le spui nici dacă le gîndeşti. Le păstrezi pentru tine. Din păcate, recentul derapaj, ca şi atîtea altele nenumite aici, îi determină pe tot mai mulţi suporteri să aprecieze, justificat, că Gigi Becali nu-i departe de a deveni un pericol real pentru Steaua, subminîndu-i stabilitatea şi ascensiunea. Dacă el dărîma altădată cu o mînă ce construia cu alta, în prezent riscă să dărîme cu amîndouă. Fie şi pentru că e posibil ca Hagi să plece şi nimeni să nu mai accepte stilul dictatorial al patronului, caz în care, nu-i aşa, Gigi Becali va fi silit s-o antreneze el însuşi pe Steaua şi s-o ducă în Champions League, amin!