Iar fără spectatori!

Ovidiu Ioaniţoaia nu-i încîntat de reînchiderea porţilor unor stadioane, dar apreciază măsura ca fiind justificată

În absenţa lui Mircea Sandu, trimis personal al preşedintelui UEFA la partida de Liga Campionilor dintre Liverpool şi PSV Eindhoven, Comitetul de Urgenţă al FRF […]

Ovidiu Ioaniţoaia nu-i încîntat de reînchiderea porţilor unor stadioane, dar apreciază măsura ca fiind justificată

În absenţa lui Mircea Sandu, trimis personal al preşedintelui UEFA la partida de Liga Campionilor dintre Liverpool şi PSV Eindhoven, Comitetul de Urgenţă al FRF a votat alaltăieri să se joace din nou cu porţile închise. Practic, s-a schimbat modificarea, căci acelaşi for scosese nu demult din regulament sancţiunea „meci fără spectatori”. Iată însă că, alertată de amploarea incidentelor petrecute recent în incinta stadioanelor sau în perimetrul acestora, semnalate cu precădere la Bucureşti, Federaţia a simţit nevoia să revină asupra unei hotărîri pe care am salutat-o la vremea respectivă. Susţinînd atunci, ca şi azi, că fotbalul fără spectatori e ca nunta fără lăutari. Îşi pierde din farmec, ba şi din sens. În consecinţă, cel mai simplu ar fi să afirm acum că FRF s-a pripit miercuri. Că trebuia să fi păstrat vechea decizie. Sînt însă obligat să-i dau dreptate din cauza escaladării violenţei, dar şi din aceea că s-au împuţinat cluburile dispuse să pună propria arenă la dispoziţia unor terţi. O asemenea atitudine se explică uşor. Pentru că gazdele de conjunctură riscă să se trezească, să ne reamintim ce s-a întîmplat la Craiova cu ocazia întîlnirii Rapid – Poli Timişoara, cu mari pagube materiale pricinuite de zurbagii dintr-o galerie ori din alta. Cu scaune rupte, dar şi, încă mai grav, cu cetăţeni agresaţi în gări, în parcaje ori pe străzi. Ieri, cînd a precizat că „nimeni nu mai vrea să primească meciuri neutre”, secretarul general al FRF, Adalbert Kassai, adăuga că, astfel încorsetată, Federaţia analizează posibilitatea de a revizui şi sistemul de desfăşurare al Cupei României. Luînd în calcul varianta ca partidele din fazele superioare ale acestei competiţii, începînd cu semifinalele, să nu mai aibă loc pe terenuri străine, ci echipa scoasă prima din urnă să joace acasă. Precum în Anglia.

Evident, nu e un cîştig că unele tribune vor fi pustii. Dimpotrivă, e o pierdere în plan financiar, în cel al spectacolului şi în al imaginii. Pe de altă parte însă, atît ultraşii care provoacă incidente, cît şi cei care nu intervin să-i oprească, au datoria să înţeleagă că cine greşeşte nu poate rămîne nepedepsit. Într-un fel sau altul, trebuie să plătească. Drept urmare, nu-i cazul să ne bucurăm că porţile stadioanelor se vor reînchide, dar se cuvine să acceptăm, deşi nu ne face plăcere, că FRF a procedat aşa fiind forţată de împrejurări. Sperînd, cît îi mai e permis, că paza bună va trece primejdia rea.