Norocul numit Andrey

Ovidiu Ioaniţoaia apreciază că, în ciuda calificării din Cupă, Steaua continuă să rămînă datoare faţă de suporteri

La capătul unui meci cu adevărat frumos, plin de conţinut şi de suspans, Steaua s-a calificat în semifinalele Cupei după loviturile de departajare,dar […]

Ovidiu Ioaniţoaia apreciază că, în ciuda calificării din Cupă, Steaua continuă să rămînă datoare faţă de suporteri

La capătul unui meci cu adevărat frumos, plin de conţinut şi de suspans, Steaua s-a calificat în semifinalele Cupei după loviturile de departajare,dar la fel de bine o putea face şi adversarul. Ba chiar, dacă s-ar fi judecat precum la box, Oţelul ar fi strîns puncte în plus pe considerentul că a ratat ocazii mai clare şi mai numeroase. Vreo 5-6 cît roata carului. Joi, trupa lui Grigoraş a constituit o surpriză dintre cele mai plăcute, iar evoluţia ei a demonstrat încă o dată că antrenorul respectiv e unul ale cărui echipe nu păcălesc fotbalul, ci îl joacă şi îl respectă. În final, lipsa de experienţă i-a costat pe gălăţeni. Dar asta n-ar trebui să micşoreze meritele unei garnituri care, deşi a preluat conducerea în prelungiri, s-a menţinut pe poziţii avansate, refuzînd să se baricadeze pentru a trage de timp şi de rezultat. Dacă fundaşii săi laterali, îndeobşte Semeghin, s-ar fi ridicat la înălţimea coechipierilor, din rîndul cărora ex-clujeanul Szekely a fost de neoprit, probabil că Oţelul ar fi mers mai departe.

În ce o priveşte, Steaua a arătat o uşoară revenire de formă, fără să amintească însă de zilele ei de graţie. Ea se cuvine lăudată mai ales pentru insistenţă, căci n-a depus armele nici măcar în clipa în care, la 2-3 în minutul 104, părea să fi pierdut totul. Parcă renăscînd din propria-i cenuşă, campioana a dovedit atunci că are resurse, că are caracter. Sigur, au absentat Rădoi, Ghionea şi Dică, iar reintrarea lui Neşu, mereu depăşit şi uneori ridiculizat de Szekely, s-a dovedit prematură. Şi aşa însă, cînd te cheamă Steaua şi ai atîţia suporteri, eşti datoare să oferi mai mult, nu să te prezinţi cu 4-5 mîini moarte, Neşu şi înlocuitorul acestuia, G. Coman, Saban, D. Goian şi Cristocea. Deoarece în atare condiţii e teribil de greu ca rîvna şi inspiraţia celorlalţi, dintre care Nicoliţă, Paraschiv şi Thereau au muncit ca nişte salahori, să dea consistenţă grupului. La Constanţa, norocul roş-albastru s-a numit Andrey, brazilianul care, salvînd cîteva goluri ca şi făcute, a debutat în stil de mare portar. Are curaj şi plasament, reflexe şi intuiţie. În momentul în care Andrey îşi va perfecţiona şi repunerile cu piciorul, cele cu mîna sînt în regulă, clubul din Ghencea se poate felicita că a realizat un transfer de clasă.

Chit că s-a calificat cu emoţii, campioana şi-a atins scopul şi trebuie să se declare mulţumită. În consecinţă, Olăroiu nu mai simte atîta presiune, iar atmosfera din jurul echipei s-a mai destins. Dar pînă la Steaua care se plimba prin campionat ca pe bulevard mai rămîne un drum destul de lung.