Chemaţi-i la ordine!

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că Marian Iancu şi, mai ales, Arpad Paszkany trebuie să plătească pentru afirmaţiile lor Un pui de scandal a precedat meciul de Cupă dintre Poli şi CFR, programat astăzi la Hunedoara. Clujul a aprins chibritul […]

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că Marian Iancu şi, mai ales, Arpad Paszkany trebuie să plătească pentru afirmaţiile lor

Un pui de scandal a precedat meciul de Cupă dintre Poli şi CFR, programat astăzi la Hunedoara. Clujul a aprins chibritul în momentul în care, printr-un comunicat semnat de preşedintele Iuliu Mureşan, a cerut observatori suplimentari la partida respectivă, motivîndu-şi solicitarea prin aceea că „întreg mediul fotbalistic are cunoştinţă de relaţiile de prietenie existente între domnul Sebastian Colţescu (n.a. – arbitrul întîlnirii de azi) şi domnul Ion Crăciunescu, angajat al clubului de fotbal Politehnica Timişoara”. Evident că CFR a pornit de la o premisă greşită, falsă. Pe de-o parte, deoarece Crăciunescu n-a lăsat niciodată impresia, cît a condus CCA, că l-ar simpatiza în mod special pe Colţescu. Ca şef, n-a făcut diferenţe între un arbitru şi altul. I-a apărat pe toţi, iar cînd au comis erori, i-a pedepsit pe toţi. Pe de altă parte, pentru că Ion Crăciunescu nu mai lucrează la Poli din luna iulie, amănunt care, scăpîndu-i doctorului Mureşan, a demontat principalul argument al textului amintit. Practic, l-a golit de conţinut, l-a transformat într-o hîrtie fără valoare.

Ar fi fost normal ca lucrurile să se fi oprit aici. Dialogul la distanţă a degenerat însă repede. Ca să nu rămînă dator, ba şi considerînd că arbitrii şi observatorii, cu precădere cei din Cluj, i-au purtat sîmbetele echipei de pe Bega, timişoreanul Marian Iancu a cerut ca jucătorii şi oficialii lui CFR să fie testaţi antidoping. Legitimă în privinţa fotbaliştilor, dar deplasată în continuare, cererea lui Iancu a stîrnit mînia omologului său someşan. Numai că Arpad Paszkany a răspuns unui mişto ieftin, unei glume nesărate, într-o manieră agresivă, împingînd discuţia pe o pantă periculoasă. Dacă s-ar fi mulţumit să-şi pună mîinile în şolduri şi să ironizeze burta lui Iancu, despre care a spus că e „în concurenţă cu nesimţirea”, reacţia lui n-ar fi deranjat atît de tare şi atît de multă lume. La urma urmei, orice om, provocat, îşi mai iese din pepeni. Din păcate însă, Paszkany a împins lucrurile prea departe în clipa în care s-a referit de sus, chiar dispreţuitor, la „mitici”. Cînd emiţi pretenţii de cetăţean european, precum patronul lui CFR, nu procedezi aşa. Nu dai lecţii tuturor şi nici nu jigneşti o întreagă comunitate doar pentru că vorbeşti mai bine ungureşte decît româneşte. A fi minoritar în ţara noastră, ca în oricare alta, înseamnă a avea drepturi, nu privilegii. Între altele, dreptul de a vorbi liber, nu de a înjura în gura mare, iată ce s-ar cuveni să înţeleagă Arpad Paszkany.

Sigur că, investind la Poli şi, respectiv, la CFR, cei doi au merite remarcabile. La fel de adevărat e însă că, împroşcînd injurii şi ameninţări, ei au încălcat prevederile regulamentului de fotbal şi chiar normele decenţei. Cum prima dintre abateri ţine de competenţa Comisiei de Disciplină, aceasta va trebui să-i cheme neîntîrziat la ordine pe Iancu şi pe Paszkany. Să-i judece şi, în funcţie de gravitatea afirmaţiilor lor, să-i sancţioneze. Pentru că meritul de a investi nu scuză tot.