Critici, nu înjurături

Deşi lipsită de strălucire, victoria obţinută sîmbătă i-a făcut pe „tricolori” liderii grupei G. Sigur, nu i-au bătut la Constanţa pe bulgari, vor trece Dunărea pentru retur şi urmează dubla cu olandezii, examenele socotite cele mai grele, dar amănuntul că […]

Deşi lipsită de strălucire, victoria obţinută sîmbătă i-a făcut pe „tricolori” liderii grupei G. Sigur, nu i-au bătut la Constanţa pe bulgari, vor trece Dunărea pentru retur şi urmează dubla cu olandezii, examenele socotite cele mai grele, dar amănuntul că se află în fruntea clasamentului nu trebuie neglijat. Faptul că principalii contracandidaţi au terminat la egalitate întîlnirea directă de la Sofia îi avantajează, cred eu, pe băieţii lui Piţurcă, asta în ideea că amîndoi adversarii au pierdut puncte. Unii zic că era mai bine să fi învins batavii deoarece, mai devreme sau mai tîrziu, aceştia vor scăpa în cîştigători. Permiteţi-mi să nu fiu de acord. Întrucît olandezii nu impresionează, ba a intrat şi dihonia între ei, nu văd de ce i-am considera la infinit favoriţii grupei. Adevărat, ne-au învins de două ori în precedentele preliminarii, numai că nu-i obligatoriu ca istoria să se repete. Pînă la proba contrarie, România şi Bulgaria pot încurca  Olanda. Atîta vreme cît Macedonia a izbutit să ţină în şah Anglia la Manchester, totul rămîne posibil. Revenind la confruntarea din Ghencea, să notăm că, dincolo de un succes meritat, jocul a lăsat uneori de dorit. „Tricolorii” au luat un start vijelios, dar golul oaspeţilor le-a tăiat elanul. Chiar mai mult, le-a pus în evidenţă slăbiciunile şi, consecinţă a lor, bieloruşii s-au găsit în repriza secundă de cîteva ori la un pas de 2-2. Elevii lui Puntus au ratat, cum rataseră însă, din situaţii la fel de clare, şi cei ai lui Piţurcă. Subliniind că o eventuală egalare n-ar fi fost echitabilă, opinez că n-ar trebui ocolite deficienţele din prestaţia „naţionalei” noastre. Pentru a fi îndreptate. Sesizate îndeobşte în centrul apărării, ele sînt explicabile fie şi numai prin urcarea lui Chivu în linia mediană, dar nu şi de ignorat. Să ne reamintim însă că mutarea lui Chivu, soluţie care nici n-a rupt gura, nici n-a dezamăgit, i-a fost impusă selecţionerului de un şir întreg de indisponibilităţi, pe lista celor capabili să evolueze ca mijlocaşi la închidere figurînd Rădoi, Paraschiv, Codrea şi Dorinel Munteanu. În rest, dacă Roşu n-a prins o zi fastă, Coman a apărat impecabil, Fl. Petre a alergat cît doi, iar Marica s-a remarcat prin inspiraţie şi prin forţă. Ca de obicei, Mutu a constituit un caz special. În măsura în care lui Mutu i se cuvin felicitări pentru deschiderea scorului, i se poate reproşa că, irosind o ocazie uriaşă, n-a mărit diferenţa la 3, desprindere ce ar fi închis meciul şi ar fi asigurat o izbîndă confortabilă, fără emoţii. Am scris-o şi o repet, se pare că nimeni nu-l mai poate schimba pe „Briliant”, vinovat sîmbătă şi faţă de un public căruia, deşi fusese provocat, n-avea voie să-i răspundă golăneşte, ca un birjar. Concret, Mutu trebuie luat cum e sau scos din lot. Nu-l apăr pe Piţurcă, al cărui stil morocănos îmi displace, dar accept că nu-i e la îndemînă să se dispenseze de atacantul său cel mai productiv.

Mulţi susţin, am citit destule astfel de judecăţi aspre pe blog-ul Gazetei Sporturilor, că „naţionala” nu va ajunge la Euro 2008 dacă va continua în stilul neconvingător din partida cu Belarus. N-aş fi însă chiar atît de categoric, sperînd că, o dată cu restabilirea accidentaţilor, jocul ei va creşte. Pînă atunci, rămîn la aceeaşi părere, că nu prinde rău să critici la victorie, dar că nu se cade să şi înjuri.