Mitriță, războiul din creierul misteriosului Rotaru
Craiova are nevoie să vândă de două milioane de euro pentru a fi pe zero. Dar când îți vinzi golgeterul, riști să termini pe zero nu doar anul fiscal
Craiova lui Mihai Rotaru a împărțit până acum apele în două.
În primul rând, orașul e scindat între cei care țin cu Craiolguța și nostalgicii Craiovei lui Mititelu, chiar dacă prezența primei echipe în Liga 1 atrage mai mulți spectatori în tribune.
Judecătorii diferitelor instanțe care au analizat dosarele legate de dispariția și reapariția Craiovei au avut și ei verdicte diferite. Fotbalul românesc e prins, de asemenea, între opinii opuse privind modul în care echipa a ajuns direct în Liga 2, în timp ce alte branduri importante au pornit din Liga 4.
La rândul lor, ziariștii folosesc două nume, CSU și Universitatea.
Clubul însuși este rupt în două, la fel cum a fost mintea lui Koljic la penaltyul ratat, duminică, la Ovidiu.
Una joacă echipa lui Rotaru în sezoanele regulate și alta în play-off. Echipa, care s-a calificat până acum de două ori în minicampionatul pentru titlu, a început de fiecare dată play-off-ul la 4 puncte de lider (de fiecare dată, a terminat la 8 puncte în spate sezonul regulat) și a terminat campionatul la 12, respectiv, 13 puncte distanță de campioanele Viitorul și CFR.
Craiova nu a arătat niciodată maturitate în faza finală din Liga 1, lăsând impresia unui satelit mulțumit cu simpla prezență pe lângă FCSB, CFR și chiar Viitorul.
Anul acesta, Craiova e din nou la 8 puncte de lider și se pregătește de play-off.
Și, iar, patronul e cu mintea împărțită.
În întunecimea biroului său din centrul Bucureștiului – menținută de obloanele veșnic trase – Mihai Rotaru administrează clubul direct și-și compară rezultatele cu ce se întâmplă în vest. Craiova are un departament de marketing, produce anual sute de mii de euro din merchandising și gândește campanii de atragere sau de fidelizare a suporterilor.
Pe de altă parte, omul de afaceri – ajuns în 2015 în arest într-un dosar de retrocedări – fuge de comunicare și detestă ziariștii care-i numesc echipa “CSU”. Un tip micuț de statură, cu aparat dentar și cu un pântec nesportiv, Rotaru preferă să discute cu jurnaliștii în privat, încercând să le influențeze subliminal părerea despre clubul său.
În toate discuțiile, în care abordează o politețe aproape excesivă, trei sunt constantele. Stivele de dosare prin care justifică folosirea legală a numelui Universitatea, laptopul pe care finanțatorul urmărește zilnic jucători din întreaga lume, aidoma unui împătimit de Football Manager, și informația că echipa are nevoie să vândă anual jucători de minimum două milioane de euro pentru a fi în punctul numit de afaceriști “break-even”. Adică, pe zero.
Anul acesta, șansa de a termina anul fiscal pe zero a venit în iarnă, la mijlocul campionatului.
În fața ofertei de 7,4 milioane de euro din MLS pentru Mitriță, Rotaru s-a gândit ce s-a gândit, titlul sau banii?, și a ales banii. În privat, va spune probabil că, alegând banii, a ales să mențină echipa în lupta pentru titlu.
Dar când îți vinzi principalul marcator, riscul de a dezechilibra echipa într-un moment foarte important este uriaș. Cum să te mai bați la titlu fără golgeter?
Riscul de a termina pe zero nu doar anul fiscal, ci și pe cel sportiv, devine iminent.
Ce nu spune Rotaru în discuțiile private cu ziariștii este că egoul lui Mitriță crescuse enorm în ultimul an și intrase pe o traiectorie de coliziune cu egoul lui Bancu, de asemenea în creștere. Tensiunea dintre cei doi (foto) ajunsese în punctul în care, la ședințele interne din club, fusese nominalizată ca principala cauză pentru înfrângerea categorică cu 3-0 suferită în decembrie 2018 în fața mercenarilor lui Mircea Rednic.
Cu vestiarul rupt și el în două, Craiova a ales să dea cash-out cu Mitriță și să reinvestească o parte din suma primită de la New York City în speranța că noile achiziții se vor adapta în timp record pentru a pune umărul la prima încercare serioasă a echipei de a se bate la titlu.
Profitul pe anul fiscal în curs e realizat din februarie. Afaceristul Rotaru are o jumătate de creier liniștită.
Ce se întâmplă în cealaltă emisferă nu poate fi decât ghicit, în cel mai fericit caz.
E Mangia un antrenor de titlu sau italianul și-a atins limitele, reușind să creeze o echipă de play-off? Mai are Craiova datorii de plătit din anii promovării și a performanțelor obținute cu un doping politic important din partea baronilor PSD?
Răspunsurile, în curând pe micile ecrane și în biroul obscur din Piața Romană.