Refuzul
Nu cred că trebuie să vă spun cine a fost și cine e Mirel Rădoi. Totuși, ca introducere, vă reamintesc că a jucat mijlocaș la Steaua (mai rar fundaș central) între 2000 și 2009. A cucerit 3 titluri de campion […]
Nu cred că trebuie să vă spun cine a fost și cine e Mirel Rădoi. Totuși, ca introducere, vă reamintesc că a jucat mijlocaș la Steaua (mai rar fundaș central) între 2000 și 2009. A cucerit 3 titluri de campion înainte de a câștiga alte trofee în Arabia Saudită și în Emiratele Arabe. Îmbrăcând de peste 200 de ori tricoul roș-albastru, a ajuns să fie socotit, mai ales pentru ambiția și dăruirea lui împinsă până la sacrificiu, unul dintre fotbaliștii exponențiali din istoria modernă a echipei.
Pe care, fără să posede licență Pro, a antrenat-o în intervalul iunie-noiembrie 2015 cu un bilanț nici prea prea, nici foarte foarte: 29 de meciuri în toate competițiile, 12 victorii, 8 egaluri, 9 înfrângeri. A renunțat la ea în urma unui conflict, o vreme ascuns publicului, cu Gigi Becali, nașul său de cununie. Cel care a împlinit luna trecută 37 de ani n-a mai suportat amestecul investitorului în vestiar, imixtiunea brutală a acestuia în chestiuni tehnice. Mai adaug că Rădoi, 67 de selecții ca „tricolor”, continuă școala pentru obținerea licenței menționate. Deoarece diplomele eliberate în Republica Moldova, care nu-i membră UE, nu-s recunoscute în întreaga Uniune Europeană, Mirel s-a mutat cu cursurile de antrenor de la Chișinău la Roma. Ar trebui să le încheie în toamnă.
Venind la zi, notez că, aflat adesea pe drumuri între București și Dubai (unde deține câteva proprietăți), Rădoi a fost cooptat la începutul lunii martie în stafful FRF, pe post de director sportiv al reprezentativei U21. Recent, odată cu instalarea lui Adrian Mutu „principal” la Voluntari, i s-a oferit funcția acestuia de manager sportiv al „naționalei”. Constituind o avansare, mutarea presupunea un salariu crescut și alte avantaje. Deplasări, prime, expunere etc.
Surprinzător, când alții ar fi sărit în sus de bucurie, Mirel a zis nu! Deși el însuși a admis că atitudinea „nu i-a picat deloc bine lui Contra”, unul dintre prietenii săi. „Nu e vorba că n-aș face față, dar nu mă simt încă pregătit. Nu mă văd în acea poziție, așa că se poate spune că am ales mai multă muncă”, a completat fostul internațional. Care a demonstrat astfel că îi place pe teren, nu în birou.
Părerea mea e că, luându-ne cu altele, am trecut prea repede peste refuzul cu pricina, pe care aș îndrăzni să-l consider, oare exagerez?, o dovadă de maturizare. Un semn frumos și încurajator. În ideea în care, după ce a pățit-o pe banca tehnică a Stelei și a învățat din propriile greșeli, dar și din ale celor din jur, Rădoi a înțeles că graba strică treaba. Că n-ajută nimănui, iar celui implicat și mai puțin, forțarea ascensiunii. Arderea etapelor.
Fără să fac teoria chibritului, apreciez că Mirel le-a dat, fie și neintenționat, un exemplu celor care nu realizează că scara profesională nu trebuie urcată pe sărite, ci treaptă cu treaptă. Atent, răbdător, perseverent. Le-a dat mai mult decât un exemplu, chiar o lecție.