Plecarea lui Cîrţu

Recunoscînd că a greşit, antrenorul gorjenilor şi-a dat demisia de onoare Înainte să scriu despre Cîrţu, am parcurs articolul lui Emil Grădinescu, găzduit pe blogul lui. Asemenea acestuia, nici eu nu mă erijez în avocatul celui ce tocmai s-a despărţit […]

Recunoscînd că a greşit, antrenorul gorjenilor şi-a dat demisia de onoare

Înainte să scriu despre Cîrţu, am parcurs articolul lui Emil Grădinescu, găzduit pe blogul lui. Asemenea acestuia, nici eu nu mă erijez în avocatul celui ce tocmai s-a despărţit de Pandurii. Şi în opinia mea, a făcut un gest urît, atunci cînd, încrucişîndu-şi mîinile în semn de cătuşe, l-a jignit pe Augustus Constantin. Ieşire impardonabilă şi în ideea că arbitrajul vîlceanului din meciul cu Urziceni, cu scăpări, dar imparţial, nu justifica o astfel de răbufnire. Evident, copiii nu trebuie traşi la răspundere pentru actele părinţilor lor, niciodată şi nicăieri.

Plecînd de la culpa lui Cîrţu, nu-mi pot reprima cîteva nedumeriri provocate de suspendarea lui pe 6 etape. Prima ar viza graba cu care Comisia de Disciplină l-a judecat în regim de maximă urgenţă, luînd în discuţie luni o faptă petrecută sîmbătă! Omorîse Cîrţu pe cineva?! Întrebarea următoare e cum de şi-a închipuit vreunul dintre membrii Disciplinei, for ce se întruneşte de regulă joia, că antrenorul Pandurilor va putea fi audiat de comisie, din moment ce faxul prin care era convocat a sosit la Tîrgu Jiu la ora 11 şi, conform lui, antrenorul urma să fie prezent în Bucureşti la ora 13 a aceleeași zile? Cu ce să fi ajuns în două ceasuri, cu satelitul, cu cometa?! Amănuntul că organismul amintit a analizat cazul în lipsa pîrîtului naşte îndoieli cu privire la demersul Comisiei de Disciplină şi, implicit, la verdictul acesteia. Pentru că oricine are dreptul, indiferent cît e de vinovat, să-şi apere cauza.

Repet, era logic ca tehnicianul să plătească. Cu 6 etape, cu 3 ori cu 4, cum li s-a părut unora mai aproape de adevăr, contează mai puţin. Cert e însă că, asumîndu-şi vina, Cîrţu a demisionat din proprie iniţiativă. Practic, s-a autopedepsit. În consecinţă, pentru că aşa prevede noul regulament, nu va mai lucra pînă în vara viitoare. Le-a spus jucătorilor “eu am greşit şi, ca atare n-aş mai putea să vă cert pe voi cînd veţi greşi! La revedere şi succes!”. Deşi preşedintele Condescu a insistat să continue, Cîrţu nu s-a lăsat convins. Şi-a strîns bagajele şi s-a întors la Craiova.

Nu zic, precum alţii, că Sorinaccio ar fi părăsit corabia deoarece a simțit că şefii Federaţiei şi ai Ligii îi vînează pe gorjeni după ce Condescu a trecut în tabăra opoziţiei, contestîndu-l vehement pe Mircea Sandu. Nu-i exclus, dar nici sigur, căci nimeni nu alege să şomeze luni în şir pentru o supoziție! N-aş vrea să mă lansez în speculaţii, ceea ce nu mă oprește să mai pun o întrebare: în situaţia în care Cîrţu ar fi pregătit una dintre protagonistele Ligii I, de exemplu, o formaţie din Capitală, oare CD l-ar mai fi sancţionat cu atîta asprime? Sînt tentat să răspund prin nu.

Anticipînd că nu vom mai vorbi despre Cîrţu cît va sta pe bară, mi-aş mai permite o observaţie. I s-a asociat numele cu autobaza, de parcă şi-ar învăţa echipele doar să se apere, nu şi să atace. Clişeu fals, pentru că, iată, din oraşul lui Brâncuşi au plecat recent învinse FC Vaslui şi CFR Cluj, pe care Pandurii n-ar fi reuşit să le bată numai cu autobaza.

Cutez să afirm că dispariţia lui Sorin Cîrţu, un tehnician dintre cei mai competenţi, reprezintă pentru campionatul nostru o pierdere importantă. De acord că temperamentul îl trădează uneori şi îl împinge să sară calul, dar rămîne un tip de caracter. Pentru că nu-şi dă demisia de onoare decît un om care are onoare.