Inteligenţa ne este jignită în continuare cu poveşti de adormit copiii din Bărăgan

Dacă va fi blat, le retrogradăm pe amîndouă! Recunoaşteţi în această afirmaţie hotărîrea preşedintelui Ligii. Determinarea lui pentru instaurarea cinstei şi a cavalerismului. Şi recunoaşteţi şi protagonistele. Steaua şi Unirea Urziceni. Sau Unirea Urziceni 2, sau Steaua 2, pur şi simplu.

Dar ameninţarea lui Mitică Dragomir nici nu-şi are rostul. Cum să te gîndeşti serios că un meci între un club cu istoria Stelei şi echipa căreia i-a dat o altă echipă, căci în Ghencea venea dinspre Urziceni o alta la schimb, cum să te gîndeşti că între cele două grupări ar putea fi vorba vreodată, vreo secundă de un aranjament?, cum să îţi închipui că un om ca Bucşaru, sfinxul imobiliar din Bărăgan, tip tăcut pînă cînd îl apasă Gigi pe buton, ar avea lipsa de caracter să renunţe fără luptă la punctele puse în joc tocmai în faţa creditorului său, de ieri, de azi şi de mîine, care creditor, la rîndu-i, e om cu frica lui Dumnezeu, îşi face cruci multe şi merge în pelerinaj la Muntele Athos, şi la Dealul Porthos, şi la Cîmpia Aramis?, şi în Delta D’Artagnan,  deci toate acestea fiind cît se poate de adevărate, iar regulamentul în vigoare fiind şi el respectat la literă, silabă, cuvînt, propoziţie, frază şi metastază,

nu ne rămîne decît să aşteptăm meciul-meciurilor, încleştarea-încleştărilor, războiul titanilor, titanii de la Steaua cea mare cu tităneii de la Steluţa din Urziceni, Urzicencuţa noastră, urmaşa echipei care făcea 8 puncte dodoloaţe în UCL ca să-şi plătească nea Mitică săracu’ şi nemediatizatu’ (nu nea Mitică de la Ligă) datoriile la UCB (Uniunea Creştină a lui Becali).
Atunci şi numai atunci vom vedea revolta nepoţeilor trimişi cu autocarul la aer curat împotriva bunicilor Bogdan Stancu, Surdu şi Abrudan. Pentru că lumea nu a uitat că a fost cîndva o Bunică buclucaşă şi nărăvaşă, care răsturna carul binefăcătorului, naşul Autostivuitorului. Iar aşa ceva nu trebuie să se mai întîmple, Steaua trebuie să cîştige, Steaua e net superioară Urziceniului, deci trebuie să cîştige, deci poate că meciul nici nu-şi mai are rostul, vor cîştiga pentru că sînt mai buni, mai scumpi, mai în formă, mai stelişti la urma urmei!

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea desfiinţării şi reînfiinţării unei echipe, care nu-i echipă, ci satelit. Ştiu, nu iese rima, ca în basmele copilăriei noastre. Ăsta-i un basm urban ticluit de finanţatori, binefăcători şi creditori, un basm bun să-i adoarmă şi pe Naşu’, şi pe Mitică Dragomir. Că ei nu şi-au pierdut inocenţa. Cred orice, nu ca noi.

Un loc de muncă. Asta a fost Steaua pentru Dorel Stoica. Adevăr grăi gura fotbalistului! Sigur, dacă omul era amator de floricele lingvistice ca antrenorul pe care-l părăseşte, ne-ar fi desfătat cu o declaraţie mai tare. Fiindcă ne place să fim minţiţi. Şi nu oricum, ci frumos. Ia să ne închipuim ce ar fi spus un Dorel cu talent literar. “Am visat din copilărie să ajung acolo unde mîngîia gazonul Lăcătuş”. Sau ” În Ghencea mi-am dat întîlnire cu legenda”. Dorel însă îl are drept model oratoric pe nea Piţi. În plus, a ales să fie sincer. Atît de sincer că n-a zis nici ceva inspirat din repertoriul lui Ilie. Cum ar fi: “Am plecat fortuit din Ghencea!”.

Dorel Stoica este un jucător onest, cu simţul măsurii şi al pasei exacte. A apărut tîrziu în fotbalul cu expunere. Cîteva luni a avut serviciu la Steaua, iar acum îşi ia transferul la Craiova. Probabil cu acordul ambelor părţi. Reîntîlnirea cu fosta şi viitoarea echipă îi prilejuieşte totuşi o remarcă sentimentală. “Merg cu sufletul la Ştiinţa”. Imediat ţine să ne asigure că atît timp cît a jucat în roşu şi albastru nu a făcut-o cu gîndul la alte combinaţii de culori. Asta pentru că a fost acuzat de malpraxis, cum se spune pe la medici. Eterna suspiciune. Eterna şi fascinanta suspiciune din care se hrăneşte fotbalul nostru. Uite că există ceva etern în acest colţ de lume din altă lume. Un loc în care e nevoie şi de tipi ca Dorel. Funcţionari eficienţi cu crampoane.

Fostul mare campion al tenisului a înjurat ca la uşa cortului o ziaristă. Vă simţiţi răzbunaţi?

Ce căuta Ilie Năstase la Timişoara? Aceasta era întrebarea reporterei adresată fostului campion al tenisului. Abruptă şi tabloidă, în miez de noapte. Fata nu se dusese acolo din iniţiativă personală, fusese trimisă de publicaţia pentru care lucra. Nu toate publicaţiile din România sînt instituţii de ţinută academică, între unele dintre ele  şi onorabilitate există legături incerte, dar realitatea de pe tarabă arată că exact aceste întreprinderi media care practică sistematic scufundările în derizoriu au un succes remarcabil. Există o piaţă a sordidului, a ochiului pus pe gaura cheii şi în alte zone care nu mai sînt demult tabu. Cererea se întîlneşte cu oferta, iar acum e prea tîrziu să mai stabilim care parte e mai vinovată.

A intrat ziarista cu bocancii în viaţa privată a lui Năstase? I-a violat intimitatea? Da, dar nu chiar cu bocancii, ci cu camera şi cu microfonul. Avea dreptul Ilie să se simtă agasat? Da. Povestea e veche, şi din cauza acestui tip de presă, detestat, dar foarte căutat, au de suferit în bloc jurnaliştii care îşi fac onest şi cu dăruire meseria. Lumea e dispusă să uite anchete care au schimbat preşedinţi şi miniştri corupţi, dar are întipărită pe retină imaginea reporterului odios din blockbusterele americane, tip care sfîrşeşte cu un pumn în ochi de la eroul filmului. Nu mi-am propus totuşi să vă ţin un curs de conduită a relaţiei ziarist(reporter)-cititor(telespectator). Aş fi suspectat de ipocrizie, în cel mai bun caz.

Potopul de ocări venite din partea lui Năstase va fi fost reconfortant pentru destui dintre cei care au urmărit imaginile filmate de o cameră tremurîndă sub agresiunea fostului lider ATP. Mulţi vor fi jubilat, pentru că, iată, s-a găsit cineva să le dea una peste bot nesimţiţilor de la presă care se bagă în sufletul oamenilor. Şi ce e mai rău trece în plan secund. Autorul acestui rău e Năstase. Atacul la decenţă e al lui. O glorie a sportului românesc se dă în spectacol ca un derbedeu sub pretextul că îşi apără viaţa personală. Ilie Năstase, cel care înjură ca la uşa cortului o ziaristă insistentă, dă ocol mapamondului pe Youtube concomitent cu imaginile din clipul de promovare a brandului turistic de ţară. Împreună cu Nadia şi Hagi, Ilie Năstase ne îmbie să ne ducem economiile la BRD, dar izbucnirea lui e sinonimă cu falimentul buneicuviinţe. E treaba tabloidelor să vadă cu ce pipiţe mai umblă Năstase, dar e treaba tuturor atunci cînd el, general al Armatei Române, îşi pune poalele-n cap şi se poartă ca un personaj din lumea interlopă.

Nu îmi fac iluzii. De aceea, aştept sudalmele. Observaţi că am folosit un termen eufemistic. A, eufemism nu vine de la femei!