Aberația timpului: raportul de activitate al lui Duckadam

În Sala Mare a Ateneului, discursul lui Donald Tusk ajunsese în punctul culminant după cinci minute în care președintele Consiliului European a vorbit integral în limba română spre uimirea audienței.

Polonezul i-a enumerat pe “eroii imaginației mele”, intelectuali și sportivi […]

În Sala Mare a Ateneului, discursul lui Donald Tusk ajunsese în punctul culminant după cinci minute în care președintele Consiliului European a vorbit integral în limba română spre uimirea audienței.

Polonezul i-a enumerat pe “eroii imaginației mele”, intelectuali și sportivi români. Eliade, Cioran, Nadia, Halep.

Întrerupt de aplauze, Tusk a rostit apoi frazele care l-au emoționat până la lacrimi pe Helmut Duckadam:

“Episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei Campionilor Europeni de fotbal de la Sevilla din 1986 când Steaua București a învins Barcelona. Și aș vrea să fac un apel la toți românii. Să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și Constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmut Duckadam a apărat acele patru penaltyuri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil, dar el a reușit. Și voi veți reuși”.

În câteva zeci de secunde, un străin, Donald Tusk, a reușit să panseze răni adânci, nevindecate, provocate de cămătarul român care a împrumutat Steaua până când clubul a devenit FCSB.

Acum 15 ani, pe un scaun de televiziune, George Becali rostea memorabilul “nu mai țin minte” la rugămintea lui Robert Turcescu de a nominaliza jucătorii care au bătut penaltyurile de la Sevilla. Eforturile moderatorului de a obține niște răspunsuri valide au dat scenei o tușă ridicolă, la fel de sensibilă și acum, când revezi imaginile de mai jos.

VEZI AICI MOMENTELE PENIBILE CU BECALI

Peste alți 4 ani, în 2007, Turcescu și Becali s-au reîntâlnit, iar cel care se presupune că poseda Steaua a mai sfidat o dată momentul de vârf al clubului, dar și al fotbalului românesc, spunând nonșalant că habar nu are numele celor care au bătut penaltyurile.

“Păi nici acum nu știu. De unde să știu?”.

Performanța pe care Becali a aruncat-o pe jos – aidoma “biletelor pentru legende” la meciul cu Chelsea, mai țineți minte – a fost ridicată de Donald Tusk, curățată cu un gest nobil pe scena Ateneului și repusă pe locul ei de drept. “Când, în mai 1986, Steaua  a devenit cea mai bună echipă a Europei, ceva s-a fisurat în carcasa de resemnare și de neîncredere care se pusese, ca o cochilie ce încremenise timpul, pe sutele de milioane de ființe umane din lumea comunistă”, a scris vineri Cătălin Tolontan.

Odată cu acea finală, Tusk l-a ridicat de pe podeaua lui Becali și pe Helmut Duckadam.

Gazeta a intrat în posesia unui document intern al clubului FCSB în care portarul divinizat de Tusk își justifică în fața finanțatorului George Becali activitatea pe luna iulie 2018. Documentul poate fi văzut mai jos.

Pe o coală A4 sunt menționate 10 acțiuni prin care eroul din 1986 își decontează banii primiți în acea lună de la Becali.

“Raportul de activitate întocmit de Duckadam Helmut” este dureros.

Președintele de imagine scrie că a reprezentat clubul în nouă emisiuni Digi Sport, dar acolo Duckadam merge pentru că este plătit de postul TV cu care are un contract de colaborare.

“90 de euro de emisiune. Suficient cât să-mi plătesc chiria la București”, le spune el apropiaților.

A zecea “acțiune de imagine” este întâlnirea cu românul emigrat în Canada care i-a cumpărat mănușile purtate la Sevilla și pare mai degrabă o întâlnire prietenească decât una în care legenda Stelei a acționat ca ambasador al clubului.

În schimbul acestor hârtii întocmite lunar, Duckadam primește de la Becali o sumă neprecizată.

În josul paginilor apare semnătura rotundă, cu un H tăiat, pe care fostul portar o folosește pentru autografe. E aceeași iscălitură făcută cu un marker pe mănușile pe care Duckadam i le-a trimis șefului Consiliului European, a doua zi după discurs.

A fost răsplata sa pentru un favor neașteptat.

Înregistrarea momentului petrecut la Ateneu poate fi depusă lună de lună de Duckadam la dosarul său de activitate. Doar pe baza elogiului lui Tusk, fostul portar ar fi îndreptățit să primească bani de la Becali până la capătul zilelor și tot nu ar fi de ajuns.

Ce a făcut Duckadam la Sevilla acum 33 de ani nu poate fi măsurat în bani și, în concluzie, nu poate fi răsplătit, aici, pe pământ.

Ce s-a întâmplat atunci n-ar fi putut fi explicat nici măcar de Eliade, eroul imaginației adolescentului Tusk.

Pe 7 mai 1986, mustăciosul în tricou verde a fost nepământean. A apărut de nicăieri și apoi a dispărut în altă dimensiune.

Decenii mai târziu, s-a încarnat în președintele de imagine al unui club cu nume fantomatic și primește bani cash de la Luțu în schimbul unor foi străvezii.

E o aberație a timpului.

Legendele nu au cum să întocmească rapoarte de activitate.