Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Costa Frica şi soarta ei krulă

O ştiu. Am auzit-o din guri experte, am văzut-o sub semnături ilustre: Costa Rica e o echipă de viteji care trebuie zeificaţi urgent.

De două săptămîni, laudele se revarsă asupră-i precum ciomegele pe cîinele turbat: disciplină tactică, putere de […]

luni, 7 iulie 2014, 9:30

O ştiu. Am auzit-o din guri experte, am văzut-o sub semnături ilustre: Costa Rica e o echipă de viteji care trebuie zeificaţi urgent.

De două săptămîni, laudele se revarsă asupră-i precum ciomegele pe cîinele turbat: disciplină tactică, putere de luptă, rezistenţă, încredere, spirit de sacrificiu, unitate de grup, ţară mică-suflet mare, ucigaşă de favoriţi, revelaţie etc. N-a lipsit nici un clişeu al elogierii. Cîştigarea unei grupe populate de fantome a sporit producţia de complimente. Puţini au observat că Uruguayul e o echipă expirată, că Italia joacă la ciupeală şi că Anglia stă ascunsă în mediocritate. Dator să răspundă extazului planetar, calamburgismul jurnalistic a produs şi un supranume. Costa Rica a devenit, astfel, Costa Eroica.

Sîmbătă noaptea, Costa Eroica s-a transformat în Costa Frica. De ce? Fiindcă nu ştie fotbal nici pe sfert cît adversarul. Prin urmare, ea a recurs la mijloacele disponibile. Adică s-a năpustit din primul minut spre careul ei, unde a vrut să-i arate Olandei că nu e singură în construcţia de diguri. Timp de două ore, publicul a audiat un curs de gramatica expectativei. A spus-o Lincoln, a reluat-o De Niro, a rostit-o şi un personaj de roman: „Lucrurile bune li se cuvin celor care aşteaptă”. Zis şi aşteptat.

Costa Rica a tras singurul şut pe poartă în minutul 117. Pentru restul meciului, ea s-a bazat pe Keylor Navas, folosit ca portar, agent al providenţei, talisman, guru, factor de mobilizare, preot şi, în general, în toate rolurile pe care le poate asuma un om. Navas e singurul care merită ovaţii la ieşirea de la Cupa Mondială. Ceilalţi, cu abnegaţia lor de cauză mică şi cu statul lor pe jos, pleacă din competiţie după ce au încercat (şi au reuşit) să ia chipul Greciei.

Deloc ciudat, prima vinovată pentru egalul de sîmbătă e Olanda, cu gamblerul Van Gaal în frunte şi cu Van Persie lîngă el. Nepoata fotbalului total, Olanda mea iubită şi-a pierdut capacitatea de-a fascina, păstrîndu-şi-o pe cea de-a impresiona prin schimbările de modul. Sigur, nu-i puţin, mai ales cînd cîştigi.

Însă dincolo de ghinion şi de obstrucţionismul adversarului, Olanda a avut destule  perioade de plictis vinovat. Iar Van Gaal, cu privirea lui de colonel în Războiul Burilor, a reparat în condiţii de criză o eroare-concesie forţată de căpitanul de echipă: netitularizarea lui Tim Krul din primul minut al primului meci. Cu el, Costa Frica a avut o soartă krulă. Fără el, Van Gaal ar fi plătit, poate, o decizie care a ţinut de resentiment, nu de fotbal. Fiindcă rîca dintre Van Persie şi Krul, începută în 2012, încă nu s-a consumat.

Comentarii (213)Adaugă comentariu

Obiectiv (461 comentarii)  •  13 iulie 2014, 12:10

@corvette59
Asa intelesesem din material („…fotbal ce a dat lumii cei mai mari atacanti…”), scuze!
In privinta fotbalului brazilian, pot spune ca nu mai fascineaza decat pe cei nostalgici; dupa generatia anilor ’80, doar cate un Ronaldo, Ronaldinho, Rivaldo si – din cand in cand – Romario au mai amintit de virtuozii din trecut!
Daca tot i-ati urmarit cu atentie si aveti materialul documentar necesar, n-ar fi rau sa scrieti acea carte, pe care as citi-o cu placere!

genu (110 comentarii)  •  13 iulie 2014, 12:10

pt corvette59
Stiti cum e Romania acum? Exact in situatia evreilor iesiti din robia egipteana. Se cearta tot timpul, sunt foarte carcotasi si nu vad directia buna. Proiectul de tara. Si nici n-au un Moise. Desi il cauta tot timpul-unii pretind ca l-au si gasit. Pilda biblica spune ca Dumnezeu i-a purtat patruzeci de ani prin desert pentru ca nu a dorit sa intemeieze o noua tara cu un popor de sclavi. A asteptat sa apara o noua generatie, de oameni liberi si cu credinta. Abia Moise a apucat, in ultimele clipe, numai sa vada pamantul fagadut. Iar tara a fost condusa la inceput de asa numitii judecatori. Deci, legea a stat la baza sa.
Englezul spune ca un gentlemen poate apare abia la a patra generatie. Istoria se scrie incet, vorba unui clasic in viata.

corvette59 (172 comentarii)  •  13 iulie 2014, 12:17

@ Mihai Bulica,
d-le ,multumesc pt aprecieri si urarea de drum bun spre casa .As dori ,totusi ,sa va corectez in citeva amanunte nesemnificative . 1 – urasc macaroanele ! 2 – vinetele au prea mute oxidante ! 3 – pestele il consum numai fiert in apa de ocean .Cu sare piper si cimbru e o delicatesa .
Cit despre Camilleri , prefer sa privesc DVD -urile cu seria Montalbano, mai ales ca au si niste actrite de toata frumusetea, nu-i asa ?
D-nii RP si obiectiv nu merita ironizati ! Nici sa mai traiesc o viata tot atit de lunga cit actuala ,nu as ajunge la maiestria literara a d-ui Paraschivescu . In ce-l priveste pe obiectiv,il consider unul,daca nu cel mai decent comentator de pe aici . Doar genu ii mai face o concurenta serioasa .
Atit,deocamdata , si sa auzim numai de bine !

genu (110 comentarii)  •  13 iulie 2014, 12:21

Iertare-„Romanii se cearta tot timpul,…” Faceam mancare!-))

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  13 iulie 2014, 15:14

@ corvette59

Va multumesc pentru tot: pentru ca ati fost una dintre flacarile forumului pe timpul CM, pentru vibratia buna a fiecarei interventii si pentru analiza pe care ati facut-o Braziliei. Intamplator, si articolul meu pentru maine e tot despre Brazilia. (Sunt in situatia ingrata de-a trebui sa predau textul cu zece ore inaintea finalei.) Cred in continuare c-ar trebui sa strangeti experienta braziliana intr-un volum, fie si pentru uzul prietenilor. Si va felicit afectuos. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  13 iulie 2014, 15:18

@ Obiectiv

M-am intors din vizita. N-am avut curaj decat pe jumatate, m-am refugiat in varianta de compromis: vin alb sec. Mi-a placut mai mult decat m-as fi asteptat, poate fiindca o data cu el au curs si golurile Olandei (surpate partial de un arbitru jenant). De dragul dvs., o sa ma uit un pic si la Tur, asteptand o turla de catedrala sau trecerea printr-un sat cu brutarie in centru. Sa-mi miroasa a croissant prin televizor. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  13 iulie 2014, 15:19

@ Obiectiv

„Odata cu el”, fireste, nu „o data cu el”. Iertare. R.P.

Bernier (2 comentarii)  •  13 iulie 2014, 15:27

Dle R.P.,
Multumesc ptr raspuns. Profit de faptul ca mai sutn cateva ore pana la finala Germania-Argentina si incerc sa readuc in discutie ideea mea ca problema principala a nemtilor e pe banca tehnica. Low, desi a castigat cu 7-1, mi se pare depasit. Nemtii au castigat cu 7-1 in conditiile inc are au jucat in 9 (Klose – n-a facut nimic in afara de gol, e pur si simplu prea batran, iar Ozil e un monument de indolenta si lene. Apoi, probleme pe axul centrala apararii – fundasii centrali sunt inalti si imobili, pe acolo poate patrunde Aguero, Messi, Higuain. Si, de asemenea, probleme cu fundasul stanga Howedes – prea lent.
Finala mi se pare a fi mult mai echilibrata decat pare, tocmai din aceste considerente. Iar daca „monstrii” germani de la mijlocul terenului (Kross, Khedira, Schweinsteiger) nu prind o zi f buna, parerea mea e ca balanta se va inclina in favoarea Argentinei. Va fi, probabil, o finala decisa pe o sclipire a unor jucatori (si acestia pot fi: Muller, Kross sau Schurrle – daca va juca – respectiv Messi, Higuain sau Aguero.
Inclin spre un rezultat final de 1-0.

Numai bine.

Obiectiv (461 comentarii)  •  13 iulie 2014, 17:00

@ Radu Paraschivescu
Pentru inceput, este bine; vinul alb poate fi consumat rece si nu neaparat cu carne alba. Poate fi baut si pentru a „dezlega limbile”, pe durata unei conversatii!
Pentru peisaje si unele informatii din comentariu, merita sa urmariti Turul Frantei; de miercuri, nu-l voi mai putea vedea, pe motiv de…operator de cablu!
Acum, gandindu-ma la ce-a fost, sunt convins ca van Gaal este de vina pentru ratarea finalei, din motive deja expuse…
Sper sa invinga Germania, pentru a confirma superioritatea fotbalului european!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  13 iulie 2014, 20:51

@ Bernier

Daca acel 1-0 e pentru Argentina, subscriu. (Asta fara sa-mi doresc Argentina invingatoare.) Exista filme in care invinge raul. Pentru mine, jocul Argentinei a fost de-o zgarcenie vecina cu maleficul. Asta in conditiile in care are jucatori de atac formidabili. Simplul fapt ca intr-o asemenea echipa remarcatul e Mascherano spune mult.
Si-acum, la meci. R.P.

genu (110 comentarii)  •  14 iulie 2014, 4:11

Germania a castigat acest „mondial” absolut meritat. Chiar daca Neuer mi-a adus un pic aminte de batranul Harald Schumacher-au ceva dreptate si ziarele argentiniene. Si in’90 cred ca penalty-ul transformat de Brehme, parca, a fost usor acordat. Dar, per total, nemtii au fost cei mai constanti, n-au beneficiat nici de loteria penalty-urilor si au avut si acea semifinala antologica cu Brazilia. Chapeau!
Doar o nedumerire-credeti ca sunt exagerat daca mi se pare ca echipa campioana nu poate fi invatata pe de rost? Spania de acum patru ani era fredonabila. Si cam toate echipele campioane prinse de mine, afara de cea a Argentinei din ’86, cand Maradona i-a eclipsat pe toti baietii aceia cu plete. Apropos, mi se pare tare trist ca a disparut parul lung din recuzita Argentinei. Cum or mai fi dansand tango baietii acestia cu frizura de caporal?

TDM (1 comentarii)  •  14 iulie 2014, 6:15

MERCEDESUL in ritm de TANGO

de TD Maier

Fluier de inceput pe Maracana si o lume intreaga sta cu sufletul la gura.
Va castiga Germania titlul mondial cu numarul 4 sau Argentina pe cel cu numarul 3 ?
Germania mizeaza in acest meci pe constructie si incepe jocul prin pase excesive pana la disperarea suporterilor. Aproape ca vor sa paseze si pe linia portii. In schimb, argentinienii aleg tactica “ statului la panda “. Si iata ca le iese ! Un jucator german da pasa perfecta la adversar si in minutul 20 , Argentina rateaza un gol ca si facut. Zece minute mai tarziu Gonzalo Higuain inscrie, moment in care halbele germane traznesc mesle cu putere. Argentinienii sunt in al noualea cer , insa tusierul ii coboara la suprafata pamantului, semnalizand golul din offsaid. Starea de agonie si extaz a suporterilor se schimba de la unii la altii cu viteza luminii.
Germania are NOROC pana acum !
Vazandu-si echipa in dificultate , antrenorul german Joachim Low tuna si fulgera de la marginea gazonului : “ Ba , jucam finala !!! Fiti profesionisti, ce dracu ! “
In cateva minute, mingea loveste bara lui Romero si trezeste pofta de joc a germanilor. Acestia accelereaza jocul, apoi il franeaza intentionat pentru a gasi tempoul dorit, de zici ca ar avea ABS la ghete. Fluier final al primei reprize.
Incepe repriza a doua si Messi, influentat telepatic de milioanele de fani isi aduce aminte ca e cel mai bun jucator din lume . Alearga pe banda si rateaza cu putin poarta. Ploua cu ocazii de ambele parti, insa se joaca cu frica si prudenta. Greseala adversarului e mai importanta decat creatia.
Argentina isi tine adversarul intr-un ritm de tango, ii permite acestuia sa atace dupa care ii fura mingea si porneste cu atacuri taioase.
Timpul se scurge in favoarea nimanui si “Batalia pentru Rio “ se duce in prelungiri.
Minutul 113,arunca stadionul in aer cand Mario Gotze primeste o pasa perfecta in careu, preluare pe piept si GOOOOOLLLL !!!
Argentinienii simt povara golului primit si se arunca in atac in stil kamikaze. Mai sunt doar doua minute si Messi incerca egalul dintr-o lovitura libera.
Fluier final !

Germania a castigat acest trofeu pe merit dar si cu sansa !

Danke Schon GERMANY !!!

Obiectiv (461 comentarii)  •  14 iulie 2014, 7:35

Radu Paraschivescu si Genu
Indiferent ce va fi peste 4 ani, s-a vazut in mod clar ca Messi nu are (si nici nu o va avea vreodata) anvergura lui Maradona si ca nu este un lider (n-are personalitate); adevaratul lider al echipei este Mascherano, cum bine ati remarcat!
Chiar daca au fost obositi, Higuain, Palacio si Aguero au fost foarte slabi, marcand impreuna un singur gol, fiind la egalitate cu vajnicul Rojo!!
Cum bine remarca Genu, Germania s-a impus gratie jocului de ansamblu, in care, aseara, nu a stralucit in mod deosebit vreun jucator; totusi, pot fi remarcati Schweinsteiger (pentru travaliu, atitudine si realizari), Gotze (pentru executia care a transat soarta meciului), Boateng si Neuer. La polul opus, in afara de Ozil (nu v-ati convins ca omul n-are ce cauta intr-o „nationala” in care organizarea si travaliul prevaleaza in fata inspiratiei?), i-as enumera pe supraevaluatii Muller si Kroos!
In final, a iesit bine pentru Europa, cum ma asteptam si-mi doream! Dintre latino-americani, respect merita Mexic, Costa Rica, Columbia si, intr-o oarecare masura, Chile!

Comentează