Maltă întrebare

Silenzio stampa după silenzio fotbal

Stranie e ţara în care ajungi să citezi din Florin Iordache. Dar uite că, după Bogdan Vintilă, preia şi selecţionerul acest tip de eschivare. Asta lipsea, ca Florin Iordache să instituie o modă în raporturile dintre tehnicienii şi ziariştii din fotbal. Însă dacă Bogdan Vintilă recurge la formula asta fiindcă îi vine greu să răspundă, Cosmin Contra o face fiindcă n-are chef. Stinghereală în primul caz, ţâfnă şi ranchiună în al doilea.

Plumburiu sub cerul albastru

Sigur, e dreptul selecţionerului să-şi ignore interlocutorii care nu-i plac. A făcut-o cândva şi Aimé Jacquet, ceea ce-i deschide lui Contra perspectiva unui titlu mondial. Deocamdată însă, logica selecţionerului după încă un meci cu scor mincinos este următoarea: nu eşti pro Contra, eşti contra naţionalei. Cosmin Contra încă n-a învins o echipă care să spună ceva în fotbal, dar emană o suficienţă plumburie şi neproductivă. Măcar dac-ar fi avut un strop de umor. I-ar fi putut spune „Maltă întrebare”, eventual „are Malta peşte”, lui Marius Mărgărit, fiindcă tot se apropia meciul-pansament cu Muscat şi alţi Ottonei ai fotbalului.

Malte şi alte întrebări

Există Malte şi alte întrebări pe care eşti liber să le pui fără să aştepţi răspunsuri. Iată câteva:
1. Ce calificativ îi dai unei apărări cu cinci fundaşi printre care adversarul scapă de două ori singur cu portarul în primele şase minute?
2. Când vor înceta experimentele pentru postul de fundaş stânga, unde se lucrează pe bază de năzăreli şi improvizaţii?
3. Cum poţi da vina pe ghinion după un meci în care puteai fi făcut una cu pământul?
4. De ce nu ai, în schimb, francheţea să te declari norocos după un 2-2 cu Norvegia în care doar tu ştii când şi cum ai egalat?
5. De ce sunt în continuare chemaţi la lot jucători blazaţi, nefolosiţi la echipele de club, uzaţi sau în regres evident?
6. De ce nu încerci tu, selecţioner, să-ţi exersezi ostilitatea asupra adversarului şi preferi s-o îndrepţi, după meci, împotriva presei?
7. La ce bun o poreclă de tip „Cholito”, când îl copiezi pe Diego Simeone doar ca grad de inflamare şi gesticulaţie? Nu cumva nu ajunge să fii bun de Guriţă?

Boală lungă, moarte sigură

Se spune că selecţionerul, la fel ca ministrul de finanţe, nu e obligat să fie simpatic. E însă de datoria lui să fie eficient. Or, nu e clar care sunt semnele de progres pe care le arată naţionala lui Cosmin Contra, prin ce se deosebeşte ea de ce se întâmpla pe vremea lui Christoph Daum. Frica păzeşte pepenii, dar nu asigură calificări. Prin jocul rezultatelor de ieri, probabil că România va fi azi mai sus în clasamentul grupei, dar s-ar putea ca ascensiunea să fie provizorie. Tenorii fotbalului procentual vor calcula că mai avem x% şanse, ceea ce ne va confirma fidelitatea faţă de principiul „boală lungă, moarte sigură”. Şi nu se vor mira mulţi dacă naţionala va rata şi această calificare. Jena va fi mai mare decât acum doi ani, câtă vreme de data asta vom fi coorganizatori ai evenimentului la care nu vom participa. Altfel spus, vom fi gazda care le deschide uşa musafirilor şi pe urmă pleacă de acasă.

Rădoi? Să nu ne Mirelăm

Îl aşteptăm pe Mirel Rădoi la naţională? Mulţi o fac deja, deşi o parte dintre mânjii lui de astă-vară nu mai mănâncă jăratic. Numai că nu Rădoi e de vină dacă fotbaliştii pe care i-a dus ieri până în apropierea unei finale europene sunt astăzi umplutură pe la cluburi de plan secund. Va fi, în schimb, meritul lui dacă va asambla din nou o naţională de tineret care să emane entuziasm, tupeu şi acea nepăsare voioasă din care nu se nasc doar ratări, ci şi bucurii împărtășite.