Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Lungul nasului

Pentru că finanțatorul Botoșaniului obișnuiește să spună lucrurilor pe nume. Așa a făcut și după acest surprinzător și dureros 0-1 cu Shkendija Tetovo: „Am rămas o echipă mică. Am fost norocoși la Ordabasî, dar acum s-a întors”. În ciuda dominării, […]

...

Dinamo și respectul

În cadrul restructurării declanșate la Dinamo după preluarea clubului de către spanioli, Contra l-a chemat pe portarul Straton, 31 de ani luna viitoare, și l-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile sale. Să se ducă în Liga 3 […]

...

Pariuri pierdute?

În ciuda pronosticurilor, FC Voluntari a învins-o cu 2-1 pe FCSB, care pornise ca din pușcă în noul sezon. Luase 6 puncte din 6, dar și etalase un fotbal de calitate, coerent, articulat, ce le oferise lui Petrea și lui […]

...

Proteste fără rost

Surprinzător, vestea a împărțit lumea fotbalului nostru, iar o parte a acesteia chiar s-a înfierbântat! Ca atare, înaintea partidei cu Irlanda de Nord, câteva zeci de persoane au mers la cantonamentul „tricolorilor” de la Mogoșoaia, unde au protestat zgomotos împotriva […]

...

Viitor în ceață

După remarcabila comportare a reprezentativei U21 la CE 2019, calificare în semifinale și la JO, destui specialiști au cerut promovarea în masă și imediată a componenților formației de tineret, pregătită de Rădoi, la naționala mare. Mai circumspecți, alții au apreciat […]

...

Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

M-am născut la Periș, Ilfov, iar părinții mei s-au numit, Dumnezeu să-i ierte, Ovidiu și Elena. Bunicii se chemau Constantin și Adriana, respectiv Emil și Didina. Deci nu sînt evreu, cum mă consideră unii. Uneori mi-ar fi plăcut să fiu.

Am terminat Facultatea de limbi străine, specializarea polonă, dar nu mi-a folosit la nimic. N-am mai vorbit polonă de vreo 30 de ani și nici în Polonia n-am mai fost de 20. Am scris 5 cărți despre care nu mai știe nimeni și am suferit o operație pe cord deschis, la Stuttgart, despre care știu mulți.

Alerg zilnic 2 kilometri pe bandă atunci cînd nu se oprește curentul la Chiajna, unde locuiesc din 2003. N-am pisică, amîndoi cîinii mi-au murit, pe unul îl botezasem Tristu’, număr 70 de ani, dar mă simt de 40. Hai de 41!