Vassaras după Daum?

M-am mirat, zilele trecute, cu privire la componența Comisiei Centrale a Arbitrilor. Nu mi s-a părut normal ca, exceptându-i pe șefii ei, pe președintele Kyros Vassaras și pe vicepreședintele Alexandru Deaconu, CCA să fie alcătuită exclusiv din foști asistenți, Irina […]

M-am mirat, zilele trecute, cu privire la componența Comisiei Centrale a Arbitrilor. Nu mi s-a părut normal ca, exceptându-i pe șefii ei, pe președintele Kyros Vassaras și pe vicepreședintele Alexandru Deaconu, CCA să fie alcătuită exclusiv din foști asistenți, Irina Mârț, Zoltan Szekely, Cristian Nica, Eduard Dumitrescu și Liviu Ciubotariu. Doi „centrali” și cinci tușieri, cei din urmă reprezentând 72 la sută, iar „centralii” doar 28 la sută! De aici, logică, lipsa de autoritate a forului respectiv. În ideea că e greu de crezut, chiar imposibil, că într-un spital doctorii vor asculta de asistente și vor avea ce învăța de la ele. Firește, fără a minimaliza munca demnă de respect și prețuire a asistentelor medicale.

Mi s-a reproșat atunci că fac din țântar armăsar. Că exagerez. Că și la alții e la fel. Nu exageram și, spre a demonstra asta, am să ilustrez cu situația existentă la FIFA și UEFA, în comisiile lor de resort. FIFA Referee’s Committee, chairman Pierluigi Collina, numără 11 membri, dintre care numai doi, paraguayanul Andino și Polaso din Insulele Solomon, provin din asistenți. Ceilalți nouă au fost „centrali”, de unde un procent al acestora de 82 la sută. La UEFA, comisie condusă tot de un italian, de Roberto Rosetti, lucrurile sunt mai clare: opt arbitri de centru (între care și Vassaras) și un singur ex-linior, portughezul J.F.Gomez. Lesne de calculat ponderea celor dintâi, ea se ridică la 89 la sută. Comparați cu ce se întâmplă la noi și nu vă rămâne prea mult de comentat. Ca la noi, la nimeni!

Din păcate, net în favoarea tușierilor, raportul cu pricina se regăsește și la nivelul observatorilor de arbitri din Liga 1. Din calculele mele, dintre cei 27 de observatori trimiși la meciuri în cursul anului curent, 16 au fost asistenți, ceea ce iarăși nu-i în regulă. Am explicat mai sus de ce, n-o mai iau de la capăt.

De acord că în economia unei partide asistenții dețin un rol important. Nici contribuția lor nu trebuie minimalizată. Întrucât deciziile le iau însă „centralii”, exclusiv „centralii”, nu-i în regulă ca ponderea lor în CCA să fie atât de mică. De presupus că lui Vassaras îi convine. E totdeauna mai ușor să conduci niște subalterni inferiori din punctul de vedere al calificării.

Poate că și acesta e unul dintre motivele care l-au determinat pe Kir Kyros să nu insiste, când s-au retras din arbitraj, pentru cooptarea lui Cristi Balaj sau Alexandru Tudor în CCA. Balaj a optat pentru TV, iar Tudor e doar colaborator. Opțiunea le aparține, fiecare hotărăște pentru el. Vassaras însă avea datoria să încerce să-i convingă pe cei doi să intre în CCA, ambii fiind personalități recunoscute, oameni cu experiență și prestigiu. Din câte știu, și am pretenția asta, Vassaras nu s-a străduit să-i atragă. S-ar fi cuvenit să le ofere ceva, să-i cointereseze, dar a renunțat cât ai zice pește.

Un internaut remarca recent pe site-ul Gazetei, pertinent, că Răzvan Burleanu, ales prima oară președinte al FRF în 2014, a visat să învioreze fotbalul românesc, să-l revitalizeze, cu ajutorul a doi străini. Așa că l-a adus pe Christoph Daum la națională și l-a pus pe Kyros Vassaras șef la arbitri. Cu neamțul, scria internautul, s-a lămurit și l-a dat afară. Întrebarea e când se va lămuri și cu grecul, în mandatul căruia a promovat în L1 un singur arbitru, Andrei Antonie, care n-a rupt gura târgului? Concret, când va realiza Burleanu că s-a păcălit și cu Vassaras?