O bilă albă

Deşi a pierdut pe Anfield Road, Unirea Urziceni a cîştigat ceva important: are dreptul să spere!

După acest Liverpool-Urziceni de joi, 1-0, părerile s-au împărţit. Unii o elogiază pe Unirea, iar alţii o critică. Laudele ţin cont cu precădere de […]

Deşi a pierdut pe Anfield Road, Unirea Urziceni a cîştigat ceva important: are dreptul să spere!

După acest Liverpool-Urziceni de joi, 1-0, părerile s-au împărţit. Unii o elogiază pe Unirea, iar alţii o critică. Laudele ţin cont cu precădere de amănuntul că, spre deosebire de ilustrul ei partener, aflat în plin campionat, formaţia ialomiţeană n-a început stagiunea. A disputat ultimul meci oficial în urmă cu aproape 3 luni! Pe lîngă acela că Unirea s-a despărţit recent de Dan Petrescu, antrenorul care a inventat-o, ba şi de Varga şi de T. Bălan, argumentul de mai sus i-a determinat pe mulţi să se teamă că ea va fi carne de tun pe Anfield Road. Că va claca şi va compromite calificarea încă din tur. Cum nu s-a petrecut aşa, reiese că toţi cei care o laudă acum nu vorbesc degeaba. Deşi îşi plăteşte jucătorii pe an cam cît şi-i plăteşte Liverpool pe săptămînă , trupa din Bărăgan a cedat greu şi tîrziu.

Oricum, n-a dezamăgit, de unde şi concluzia că noul ei tehnician, israelianul Levy, a trecut cu brio examenul de debut. El a demonstrat că Unirea se poate descurca şi fără Dan Petrescu. Cînd MM Stoica sugera asta, să recunoaştem că nu l-am crezut. Iată însă că Bursucul a plecat la ruși, iar echipei i-au rămas organizarea, rîvna, coeziunea şi spiritul de luptă care i-au adus, pe cît de surprinzător, pe atît de meritat, titlul de campioană. Graţie acestor calităţi, ea a rezistat în oraşul Beatles-ilor şi s-a întors cu un scor ce-i permite să viseze. Să fim realişti şi să admitem că Unirea, depăşită abia spre final de un adversar din linia întîi a fotbalului mondial, merită o bilă albă pentru rezultatul obţinut joi seara.

Dar au dreptate şi cei care îi reproşează modul lipsit de îndrăzneală în care a abordat partida: s-a mulţumit să se aşeze pe 3 rînduri în jumătatea proprie şi a ieşit rar la atac. Ori chiar deloc. “Cu o asemenea atitudine, mereu cu capul în pămînt, nu vom ajunge niciodată să-i învingem pe cei puternici!”, se plîngea un cititor pe blog-ul Gazetei. Corect, numai că aici e de discutat. Conform unei păreri mai largi, Ronny Levy şi băieţii lui au dat dovadă de inteligenţă şi de maturitate evitînd să se ia la trîntă cu britanicii, care i-ar fi copleşit cu forţa lor evident superioară. Şi-ar fi asumat un risc imens şi i-ar fi costat. Pentru asta, se impunea ca Bucşaru să fi întărit lotul cu măcar 2-3 jucători de valoare, ceea ce ştiţi că, din păcate, nu s-a întîmplat. Unirea nu a cumpărat pe nimeni în intersezon! În atare condiţii, a făcut ce i-a stat în puteri, după unii mult, după alţii puţin. Atît se întinde plapuma ei, ca a întreg fotbalului românesc, plin de ambiţii deşarte. Ne-ar plăcea să fie altfel și nu e.

În ciuda succesului la limită, totuși FC Liverpool trebuie considerată favorită la calificare. Faptul că Unirea păstrează şanse reale să continue cursa continentală înseamnă însă un pas înainte, o realizare. Pierzînd turul, ea a cîştigat ceva foarte important, dreptul la speranţă. Bineînţeles că-i va fi teribil de greu săptămîna viitoare, dar nu imposibil.