Bolnavul Chivu și sănătosul Mutu

Cînd Chivu urmează să părăsească spitalul, ziarele italiene continuă să remarce emoţia şi solidaritatea provocate de accidentarea internaţionalului român. Din momentul în care, supus unei intervenţii chirurgicale la Verona, acesta a fost transferat la Milano, rezerva lui dintr-o clinică privată […]

Cînd Chivu urmează să părăsească spitalul, ziarele italiene continuă să remarce emoţia şi solidaritatea provocate de accidentarea internaţionalului român. Din momentul în care, supus unei intervenţii chirurgicale la Verona, acesta a fost transferat la Milano, rezerva lui dintr-o clinică privată a devenit un adevărat loc de pelerinaj. I-au trecut pragul, printre alţii, însuşi patronul lui Internazionale, magnatul Moratti, directorul tehnic al clubului, Branca, precum şi majoritatea coechipierilor, în frunte cu Stankovici şi cu Materazzi. Sîrbul a spus “mă aflu aici ca să fiu alături de fratele meu”. În plus, după ce a marcat pentru Inter golul 2 din întîlnirea cu Siena, olandezul Sneijder a arătat publicului un tricou pe care scria “Torna presto, Cris!”, “Întoarce-te repede, Cris!”

Contabilizînd semnele de simpatie adresate compatriotului nostru de cunoscuţi şi, cîteva mii, de necunoscuţi, consider că nu trebuie să ne mire aceste dovezi de afecţiune. Dintr-un motiv foarte simplu: deoarece Chivu e un talent, dar şi un caracter. Un tip care, în ciuda gloriei şi a bogăţiei, şi-a păstrat modestia şi măsura. A înţeles să-şi exercite meseria cu devotament, să i se dăruiască şi chiar să se sacrifice pentru ea. Să nu uităm că, deşi lovit la umăr, sub ameninţarea unei accidentări grave, a strîns din dinţi şi a jucat meci de meci la Euro 2008. A privit banderola de căpitan al “naţionalei” drept o onoare şi a tratat-o ca atare, fără ifose şi fără false orgolii. A realizat că înainte de a cere ceva, fie şi preţuire, eşti dator să dai. Poate că în sinea lui n-a gîndit aşa, însă a ştiut totdeauna să salveze aparenţele. Dacă o fi vorba, cum mai cred unii, doar despre un rol, să admitem că-l interpretează ca un maestru.

Închei textul relatînd o întîmplare ce poartă sau nu, vă invit să judecaţi dumneavoastră, o anume semnificaţie. Chivu abia fusese operat în seara în care, în numele Gazetei, i-am expediat un sms de îmbărbătare. Cum era încă la reanimare, nu mă aşteptam să reacţioneze. A făcut-o în nici jumătate de ceas: “Mulţumesc frumos, mă simt mai bine”. Exact două zile mai tîrziu, cînd o altă vedetă a fotbalului tricolor împlinea 31 de ani, am procedat la fel, i-am trimis pe telefon felicitări şi urări de succes. Fireşte, n-avea obligaţia să răspundă, poate de aceea Mutu, care nu se găsea la terapie intensivă, n-a răspuns nici azi. Fiecare om e alt om, nu?