Mitică hăis, Naşu’ cea!
Decizia CEx de a le da mînă liberă cluburilor e mai mult decît o greşeală, e o aberaţie!
Criza se simte pretutindeni şi ea nu ocoleşte nici fotbalul nostru. Chiţăind tot mai tare după bani, șefii unor cluburi s-au gîndit […]
Decizia CEx de a le da mînă liberă cluburilor e mai mult decît o greşeală, e o aberaţie!
Criza se simte pretutindeni şi ea nu ocoleşte nici fotbalul nostru. Chiţăind tot mai tare după bani, șefii unor cluburi s-au gîndit să diminueze cîștigurile jucătorilor, aşa că au apelat, fireşte, la preşedintele Ligii. De ce fireşte? Întrucît Dumitru Dragomir, ales de ei şi plătit generos, le-a cîntat mereu în strună. Ca atare, Mitică a forţat ordinea de zi a Comitetului Executiv de luni, pe care nu figura punctul respectiv, dar a forţat şi votul, CEx autorizîndu-i pe patroni să umble unilateral la contracte.
Dacă n-a surprins intervenţia lui Dragomir, a stîrnit perplexitate atitudinea membrilor “guvernului” fotbalului românesc. Aceştia erau datori să ştie că onor Comitetul Executiv nu-i abilitat să ia o astfel de hotărîre. N-are un asemenea drept deoarece Codul Civil prevede că orice convenţie, deci orice înţelegere odată semnată de ambele părţi, capătă putere de lege şi trebuie respectată cu sfinţenie. Pînă la ultima literă. Una e să-l convingi pe jucător să admită scăderea salariului, cum ar fi reuşit deunăzi Dinamo cu Fl. Bratu, şi alta să-ţi imaginezi că-l poţi sili să renunţe la ce s-a convenit că i se cuvine. Nu poţi pentru că nu-ţi permite legea. În cazul în care totuşi îndrăzneşti, nici o instanţă de judecată, sportivă ori civilă, nu-ţi va da dreptate. Niciodată, nicăieri.
Pe fondul efectelor crizei, demersul cluburilor urmăreşte şi altceva, să ascundăerorile de management comise de șefii lor, numeroase şi grave. Cît timp au avut bani, conducătorii i-au risipit pe transferuri scumpe, ce s-au dovedit însă ineficiente, unele chiar falimentare. Nu mai recurg la exemple din motivul că sînt foarte multe, fiind oferite cu precădere de grupările bucureştene. Despre ele, cu alt prilej.
Întorcîndu-mă la scrutinul din CEx, destui l-au asimilat cu o nouă încercare a lui Dumitru Dragomir de a-i ridica mingea la fileu lui Mircea Sandu în perspectiva alegerilor pentru şefia federaţiei, devansate pe 25 ianuarie. Pasămite, ţinînd isonul cluburilor, Naşu’ ar obţine la pas încă un mandat. Atît că reacţia actualului preşedinte ne-a lămurit că interpretarea cu pricina e doar o speculaţie. Scos din sărite, Sandu s-a dezis ferm de Dragomir, ba a şi declarat că “dacă aş fi jucător, aş intra în grevă în secunda următoare. N-aş accepta aşa ceva!”, adică ciuntirea contractelor.
Să notăm că preşedinţii în discuţie, care vorbesc de regulă aceeaşi limbă, se situează întîia oară pe poziţii diametral opuse. Diferenţa de opinii nu va duce însă, fiţi siguri, la un război. Mai versat, Naşu’ a intuit imediat că, deşi şi-a propus să-i facă un serviciu, Mitică riscă să-i facă un deserviciu, mai ales de imagine, aşa că i-a tăiat-o scurt. Realizînd că vechiul lui tovarăş de drum a împins lucrurile prea departe, n-a ezitat să-l pună la punct. E ceea ce Dragomir chiar merita pentru că a susţinut şi promovat o aberaţie.