Avionul şi musca
Întreaga presă a amendat şmecheria prin care fostul tuşier Vasile Avram şi-a scos fiul arbitrul anului 2009!
S-au gîndit unii, iar alţii au şi zis-o, că eu şi Gazeta am avea ceva de împărţit cu Vasile Avram. Pasămite, i-am purta […]
Întreaga presă a amendat şmecheria prin care fostul tuşier Vasile Avram şi-a scos fiul arbitrul anului 2009!
S-au gîndit unii, iar alţii au şi zis-o, că eu şi Gazeta am avea ceva de împărţit cu Vasile Avram. Pasămite, i-am purta sîmbetele. Tocmai pentru a lămuri lucrurile, voi demonstra în cele ce urmează că toate ziarele au sesizat modul abuziv în care actualul preşedinte al CCA a tras sforile în folosul băieţilor săi, cu precădere pentru Marius, pe care l-a uns deunăzi arbitrul numărul 1 al anului 2009.
De pildă, Cătălin Anton denunţa în Adevărul „un sondaj dubios” şi „o festivitate cu iz de nepotism”, pentru ca Evenimentul zilei să noteze, sub semnătura lui Octavian Cojocaru, că „Vasile Avram a uitat de orice normă de bun-simţ punîndu-şi fiul, altfel un <central> mediocru, în fruntea ierarhiei”. Acuze asemănătoare se regăsesc şi în articolul „Premiantu’ lu’ tata!”, iscălit de Nicu Bădescu în ProSport: „Vasile Avram împinge nepotismul şi sfidarea bunului simţ dincolo de orice închipuire”.
Dacă Gardianul titra pe 16 decembrie „Dinastia Avram”, Dan Claudiu Tănăsescu l-a făcut cu ou şi cu oţet într-un pamflet din Tricolorul pe „şeful arbitrilor cu mutră de popîndău proaspăt pălmuit”. Condamnînd „practica furăciunilor”, „această porcărie”, scriitorul amintit l-a numit pe Avram senior „încărcat de aroganţă şi bîntuit de nesimţire”. Deşi lista poate continua, opresc aici citatele, nu înainte de a invoca site-ul sport.ro, care constata că „Vasile Avram continuă nepotismele la CCA”.
Cunoaşteţi proverbul, cînd doi îţi spun că eşti beat, te duci la culcare. Nu însă şi Vasile Avram. În loc să bage capul în pămînt, acesta nu s-a sfiit să iasă la atac şi, cu tupeu-i proverbial, chiar să împroaşte cu noroi! Într-un interviu din ProSport, starostele arbitrajului mai întîi s-a umflat în pene, declarînd că „CCA nu mai e Casă de Comenzi”, „Preşedinţii (de cluburi) au pierdut accesul la butoane”, „La mine nu se mai poate intra” etc., etc., apoi s-a repezit la gîtul predecesorilor săi!!!! Citiţi şi vă minunaţi: „Ion Crăciunescu şi Aron Huzu lucrau după ureche… N-au lăsat nimic durabil, nimic scris. Huzu, cu 10 clase, e greu să conducă o instituţie ca CCA… Aron Huzu nici nu stăpînea sistemul de competiţii din România”.
E clar că, foarte încîntat de propria-i persoană, ba şi îndrăgostit de ea, Vasile Avram a luat-o razna. Săracu’, în orgoliul lui nemăsurat, pare convins că el a inventat mersul pe jos şi a descoperit apa caldă! Mărturisesc că nu ştiu cîte clase are Huzu, dacă amănuntul prezintă vreun interes. Ştiu însă, aidoma tuturor iubitorilor fotbalului, că Aron Huzu a fost un „central” de marcă, cu reputaţie internaţională, pe cînd Vasile Avram doar un tuşier de duzină. A-l compara pe Huzu cu Avram e ca şi cum ai aşeza un avion lîngă o muscă. Amîndouă zboară, numai că există oarece diferenţă între ele, nu-i aşa?!