Ironii ieftine

Contestatarii lui Dan Petrescu nu doar uită, ci şi ofensează!

Iată că miracolul nu s-a produs. Unirea Urziceni n-a avut nici forţa, nici lotul care să-i permită obţinerea unui punct pe VfB Arena. Cu Maftei şi cu Galamaz în teren, […]

Contestatarii lui Dan Petrescu nu doar uită, ci şi ofensează!

Iată că miracolul nu s-a produs. Unirea Urziceni n-a avut nici forţa, nici lotul care să-i permită obţinerea unui punct pe VfB Arena. Cu Maftei şi cu Galamaz în teren, probabil că ea s-ar fi exprimat altfel, ca să nu mai zic că de data asta s-a observat că i-ar mai fi trebuit un atacant de clasă, dacă nu doi. Să mă scuze Bucşaru, dar era de aşteptat să bage în echipă măcar o parte din milioanele de euro primite de la UEFA. Nu încape discuție, fiecare îşi cheltuieşte banii cum crede, atît că în fotbal rareori obţii ceva fără să investeşti. De regulă, nu obţii.

Parcursul Unirii se cuvine însă lăudat din răsputeri. Pentru că, în ciuda unei companii ultraselecte, ea a reuşit calificarea în Euroligă, obiectiv pe care, din păcate, FC Timişoara, CFR Cluj şi Steaua l-au ratat. Doar Dinamo mai păstrează o şansă, numai că nu foarte mare. Să sperăm că roş-albii vor izbuti să reediteze la Atena isprava de la Liberec.

Surprinzător, se mai găsesc cîţiva, simpatizanţi ai adversarelor formaţiei ialomiţene, care salută eşecul Unirii, ba îl şi persiflează!  “Dan Petrescu să se ţină de cuvînt şi să plece din țară!”, scria careva ieri pe blog-ul Gazetei. Fireşte, oricine poate fi zeflemitor, sau măcar poate încerca, dar o asemenea ironie chiar e ieftină şi deplasată! În ciuda înfrîngerii de la Stuttgart, Petrescu rămîne Dan The Man, o firmă, un brand. A-i contesta meritele înseamnă a uita şi, încă mai grav, a jigni.

N-o mai iau de la capăt ca să repet că Dan Petrescu a făcut imens pentru Unirea şi, implicit, pentru întreg fotbalul românesc. Practic, a inventat o echipă, a construit-o şi a consacrat-o. Simplificînd la maximum, a învăţat-o să muncească şi să lupte, adică să fie profesionistă. Cei ce îşi imaginează că asemenea calităţi aparţin trecutului refuză să vadă pădurea din pricina copacilor.  Se înşală amarnic deoarece fără pasiune, fără disciplină şi, mai ales, fără transpiraţie nu se ajunge niciodată în vîrful muntelui. Într-o lume normală, un antrenor validat de rezultate cum e Dan Petrescu ar fi luat de exemplu. Publicul l-ar admira, iar colegii de breaslă s-ar grăbi să-l imite, dar oare mai trăim noi într-o lume normală? Mi-e teamă că nu.